Obiecția 15): Biserica și ierarhia vor fi mereu vizibile. Dacă Biserica Vatican II nu este adevărata Biserică catolică, atunci Biserica și ierarhia nu mai sunt vizibile

Răspuns: 1) Mulți înțeleg greșit în ce constă vizibilitatea Bisericii; 2)  Secta Vatican II nu poate fi Biserica vizibilă a lui Cristos; și 3) secta Vatican II neagă tocmai această învățătură despre vizibilitatea Bisericii.

Toți sunt de acord că se poate ca Biserica catolică să existe într-o singură țară din lume iar în celelalte nu. Vizibilitatea Bisericii nu cere ca ierarhia sau credincioșii să fie văzuți în fiecare locație geografică din întreaga lume. Nu a fost niciodată astfel. Pur și simplu, vizibilitatea Bisericii înseamnă adevărați credincioși catolici care profesează extern unica religie adevărată, chiar dacă sunt reduși la un număr foarte mic. Acești credincioși care profesează extern unica religie adevărată vor rămâne mereu Biserica vizibilă a lui Cristos, chiar și dacă sunt reduși la un număr foarte mic.

Și tocmai aceasta a fost prezis că se va întâmpla spre sfârșitul lumii.

Sf. Atanasie: “Chiar dacă ar rămâne doar o mână de catolici credincioşi Tradiţiei, ei sunt cei care sunt adevărata Biserică a lui Isus Cristos.”84

Însuși Domnul nostru indică faptul că mărimea Bisericii va deveni înfricoșător de mică în zilele de pe urmă.

Luca 18:8: “Dar Fiul Omului când va veni, va găsi, oare, credinţă pe pământ?

Apocalipsa sfântului Ioan pare să indice același lucru.

Apocalipsa 11:1-2: “După aceea, mi s-a dat o trestie ca un toiag și mi s-a spus: Ridică-te și măsoară templul lui Dumnezeu, altarul și pe cei care se prosternă în el. Curtea din afara templului las-o deoparte și n-o măsura, pentru că a fost dată păgânilor …”

Versiunea Haydock a bibliei Douay-Rheims, o celebră compilație de comentarii despre Scripturi, făcută de pr. Geo. Leo Haydock, conține următorul comentariu despre Apoc. 11.1-2.

Comentariu catolic despre Apoc. 11:1-2, versiunea Haydock a bibliei Douay-Rheims: “Bisericile consacrate adevăratului Dumnezeu, sunt atât de mult diminuate ca număr, încât sunt reprezentate de sf. Ioan ca o singură biserică; preoții ei oficiază la un singur altar; iar toți credincioșii sunt atât de puțini, în comparație cu majoritatea omenirii, încât evanghelistul îi vede adunați într-un singur templu, pentru a se ruga Celui Preaînalt. – Pastorini.”85

Magisteriul Bisericii catolice niciodată nu a învățat că trebuie să fie mereu un anumit număr de episcopi sau credincioși pentru ca Biserica să existe. Câtă vreme există cel puțin un preot sau episcop și cel puțin câțiva credincioși, Biserica și ierarhia sunt vii și vizibile. Astăzi există mai mult decât o mână de credincioși rămași care mențin neschimbătoarea Credință catolică. Așadar, argumentul lansat de adversari este lipsit de orice merit din punct de vedere al vizibilității și este contrar profețiilor Sfintei Scripturi.

În plus, în timpul crizei ariene, adevărata Credință a fost eliminată din regiuni întregi atât de mult încât abia se mai puteau găsi episcopi catolici în lume.

Pr. William Jurgens: “La un moment dat în istoria Bisericii, la numai câţiva ani înainte de predicarea prezentă (380 d.Cr.) a lui Grigore de Nazianz, probabil numărul de episcopi catolici în posesie de scaun episcopal, spre deosebire de episcopi arieni în posesie de scaun episcopal, a fost nu mai mare de 1% – 3% din total. Dacă doctrina ar fi fost determinată de popularitate, astăzi ar fi trebuit să îl negăm toţi pe Cristos şi să ne opunem Duhului.”86

Pr. William Jurgens: “Pe timpul împăratului Valens (secolul 4), din întreg Estul, Vasile a fost practic singurul episcop de dreaptă credinţă care a reuşit să rămână la conducerea episcopiei sale… În cazul în care nu are altă importanţă pentru omul modern, o cunoaştere a istoriei arianismului ar trebui să demonstreze cel puţin că Biserica catolică nu ia în considerare popularitatea şi numerele în stabilirea şi menţinerea doctrinei: altfel, de mult ar fi trebuit să-l abandonăm pe Vasile, pe Ilarie, pe Atanasie, pe Liberiu, pe Hosius, şi să ne numim după Arie.”87

Erezia ariană a devenit atât de răspândită în secolul 4 încât arienii ( care negau divinitatea lui Cristos) au ajuns să ocupe aproape toate bisericile catolice și păreau să fie ierarhia legitimă practic peste tot.

Sf. Ambrozie (+382): “Nu sunt suficiente ore în zi ca să recit măcar numele tuturor diferitelor secte de eretici.”88

Lucrurile erau atât de rele încât sf. Grigore de Nazianz s-a simțit obligat să spună ceea ce rămășița catolică de astăzi ar putea foarte bine să spună.

Sf. Grigore de Nazianz, “Împotriva Arienilor” (+380): “Unde sunt cei care ne insultă din cauza sărăciei noastre şi se mândresc ei înşişi în bogăţiile lor? Ei care definesc Biserica prin numere şi dispreţuiesc turma mică?”89

Această perioadă a istoriei Bisericii, prin urmare, dovedește un punct important pentru timpul nostru: Dacă pentru misiunea indefectibilă a Bisericii, de învățare, guvernare și sfințire, ar fi obligatoriu ca un episcop ce guvernează (adică, episcop jurisdicțional) pentru Biserica lui Cristos să fie prezent și activ într-o anumită zonă jurisdicțională sau dieceză, atunci ar trebui spus că Biserica catolică a defectat în toate acele teritorii unde nu a existat vreun episcop jurisdicțional catolic în timpul ereziei ariene. Însă, este realitate faptul că în secolul 4, unde credincioșii au păstrat Credința catolică, până și în acele dieceze unde episcopul a defectat la arianism, credincioșii catolici rămași au constituit adevărata Biserică a lui Cristos. În acea rămășiță, Biserica catolică a existat și a dăinuit în misiunea ei de învățare, guvernare și sfințire, fără un episcop jurisdicțional, dovedind astfel că indefectibilitatea Bisericii catolice și misiunea ei de învățare, guvernare și sfințire nu necesită prezența unui episcop jurisdicțional.

Trebuie notat, de asemenea, că ierarhia poate fi definită în două moduri: ierarhia jurisdicțională și ierarhia ecleziastică.90

Papa Pius al XII-lea, Ad Sinarum gentum (# 13), 7 Oct. 1954: “Pe lângă – așa cum a fost de asemenea stabilit de Dumnezeu – puterea ordinelor (prin care ierarhia ecleziastică este compusă din episcopi, preoți și slujitori bisericești) provine de la primirea sacramentului Ordinelor sacre [Preoției].”91

Doar cei care dețin jurisdicție ordinară (puterea ordinară de conducere este puterea anexată ipso iure unui oficiu) constituie ierarhia jurisdicțională. Pe de altă parte, toți preoții catolici valizi, constituie părți ale ierarhiei ecleziastice. Este posibil ca atâta timp cât rămâne ierarhia ecleziastică ierarhia să existe.

Nesedevacantiștii care lansează această obiecție nu pot indica nici măcar un singur episcop catolic real cu jurisdicție ordinară. Către cine vor arăta? Au de gând să arate către “episcopul” Bruskewitz  care a efectuat o slujbă interconfesională Seder cu un grup de rabini în propria lui catedrală în Săptămâna Patimilor?92 Au de gând să arate către “cardinalul” Mahony sau “cardinalul” Keeler?

Dacă este adevărat că trebuie să existe undeva un episcop cu jurisdicție ordinară (lucru care nu a fost dovedit), atunci el este pe undeva. Dar asta nu schimbă faptul că Benedict al XVI-lea și episcopii lui apostați nu sunt catolici și prin urmare nu fac parte din ierarhie. Împotriva realității nu poți da argumente; împotriva acestei realități nu există argument.

În cele din urmă, și probabil cel mai important, secta Vatican II respinge vizibilitatea Bisericii catolice, dovedind astfel încă o dată că nu este Biserica catolică vizibilă!

 Documentul Vatican II, Unitatis Redintegratio (# 1): “Însă aproape toţi, deşi în mod diferit, aspiră la Biserica lui Dumnezeu una şi vizibilă – care să fie cu adevărat universală şi trimisă către lumea întreagă pentru ca lumea să se întoarcă la Evanghelie şi, astfel, să fie mântuită spre slava lui Dumnezeu.”93

V-ați amintit? Chiar la începutul Decretului despre ecumenism, Vatican II învaţă că aproape toţi aspiră la Biserica lui Dumnezeu care să fie cu adevărat universală şi trimisă către lumea întreagă pentru ca lumea să se întoarcă la Evanghelie. Încă o dată, pentru cei care se îndoiesc că Vatican II nega aici că Biserica catolică există, vom cita interpretarea proprie a antipapei Ioan Paul al II-lea cu privire la acest pasaj.

 Ioan Paul al II-lea, Omilie, 5 Dec. 1996, vorbind despre rugăciunea cu necatolicii: “Când ne rugăm împreună, facem aceasta cu aspirația ‘ca să existe o Biserică a lui Dumnezeu una şi vizibilă, care să fie cu adevărat universală şi trimisă către lumea întreagă pentru ca lumea să se întoarcă la Evanghelie şi, astfel, să fie mântuită spre slava lui Dumnezeu’ (Unitatis Redintegratio, 1).”

 Ioan Paul al II-lea, Ut Unum Sint (# 7), 25 Mai 1995: “Însă aproape toți, deși în mod diferit, aspiră la Biserica lui Dumnezeu una și vizibilă – care să fie cu adevărat universală și trimisă către lumea întreagă pentru ca lumea să se întoarcă la Evanghelie și astfel să fie mântuită spre slava lui Dumnezeu.”94

Deci, dacă acceptați învățătura Bisericii catolice despre vizibilitatea ei, aceasta reprezintă încă un motiv pentru a respinge secta Vatican II și pe antipapii ei.

Apropo, ideea unei Biserici invizibile – învățată de secta Vatican II – a fost condamnată de cel puțin trei ori: Papa Leon al XIII-lea, Satis Cognitum (# 3), 29 Iun. 1896;95 Papa Pius al XI-lea, Mortalium Animos (# 10), 6 Ian. 1928;96 Papa Pius al XII-lea, Mystici Corporis Christi (# 64), 29 Iun. 1943.97

Papa Leon al XIII-lea, Satis Cognitum (# 3), 29 Iun. 1896: “‘Voi sunteți trupul lui Cristos’ (1 Cor. 12:27) – și tocmai pentru că este un trup Biserica este vizibilă… Din aceasta rezultă că cei care arbitrar aduc și își prezintă imaginea unei Biserici ascunse și invizibile se află în gravă și pernicioasă eroare.”98

În plus, iată un citat interesant din Controversa învestiturii laice (1075-1122). În timpul acestei crize regele rău al Germaniei, Henric al IV-lea, a instituit un antipapă (care era sprijinit de mulți episcopi germani). Henric și-a numit și proprii lui episcopi care și ei erau supuși antipapei. Au rezultat astfel doi episcopi în majoritatea diecezelor și confuzie masivă.

The Catholic Encyclopedia, Vol. 8, 1910, “Învestituri,” p. 86: “Era acum multă confuzie în toate părțile… Multe dieceze aveau doi ocupanți.  Ambele părți se acuzau reciproc de sperjur și trădare…”99

Ideea este că: deși acum avem de-a face cu o apostazie fără precedent, Biserica s-a mai confruntat cu situații confuze înainte, inclusiv cu situații în care adevărata ierarhie nu era ușor de recunoscut.

Înapoi la secțiunea principală despre răspunsuri

___________________________

84 Sf. Atanasie, Epistolă către Catolici.
85 The Douay-Rheims New Testament with a Catholic Commentary, ediţie în engleză,by Rev. Leo Haydock, Monrovia, CA: Catholic Treasures, 1991, p. 1640.
86 Jurgens, The Faith of the Early Fathers, ediţie în engleză, Collegeville, MN: The Liturgical Press, 1970, Vol. 2, p. 39.
87 Jurgens, The Faith of the Early Fathers, ediţie în engleză, Vol. 2, p. 3.
88 Jurgens, The Faith of the Early Fathers, ediţie în engleză, Vol. 2, p. 158.
89 Jurgens, The Faith of the Early Fathers, ediţie în engleză, Vol. 2, p. 33.
90 Donald Attwater, A Catholic Dictionary, “Hierarchy,” ediţie în engleză, Tan Books, p. 229.
91 The Papal Encyclicals, ediţie în engleză, Vol. 4 (1939-1958), p. 267.
92 Catholic Family News, ediţie în engleză, Ianuarie 1999.
93 Decrees of the Ecumenical Councils, ediţie în engleză, Vol. 2, p. 908.
94 Enciclice/Ioan Paul al II-lea, Editura ARCB, Bucureşti – 2008, p. 701.
95 The Papal Encyclicals, ediţie în engleză, Vol. 2 (1878-1903), p. 388.
96 The Papal Encyclicals, ediţie în engleză, Vol. 3 (1903-1939), p. 317.
97 The Papal Encyclicals, ediţie în engleză, Vol. 4 (1939-1958), p. 50.
98 The Papal Encyclicals, ediţie în engleză, Vol. 2 (1878-1903), p. 388.
99 The Catholic Encyclopedia, ediţie în engleză, Vol. 8, 1910, “Investitures,” p. 86