Solitudinea – Iată unde îl găsești pe Dumnezeu

 

Majoritatea nu își dau seama de un adevăr esențial, sau dacă își dau seama, îl evită. Acest adevăr e că Dumnezeu nu poate fi găsit în alți oameni sau lângă alți oameni. Pe Dumnezeu îl găsești atunci când formezi o relație cu El în solitudine.

Sf. Alfons: “Cine îl iubește pe Dumnezeu iubește solitudinea. Acolo Dumnezeu se dezvăluie mai îndeaproape sufletelor, căci acolo le găsește mai puțin încâlcite în afecțiuni și afaceri lumești. Sf. Eucheriu povestește despre un om care, doritor să devină sfânt, l-a întrebat pe un slujitor al lui Dumnezeu unde poate să-l găsească pe Dumnezeu. Slujitorul l-a condus într-un loc solitar și i-a spus: iată unde îl găsești pe Dumnezeu.”

relatie interioara cu Dumnezeu

Ne vom concentra asupra la două aspecte ale acestui adevăr și cum e relevant în zilele noastre. Primul aspect se referă la construirea unei relații cu Dumnezeu, iar al doilea se referă la a crede adevărul lui Dumnezeu fără compromis, și în modul în care El vrea să fie crezut și comunicat.

Cu privire la construirea unei relații adevărate/interioare cu Dumnezeu, dacă omul nu se detașează de ceilalți, nu va primi harul de a cunoaște sau de a împlini voia lui Dumnezeu, iar acel om nu va mai ajunge să-L cunoască. Foarte puțini învață și îndeplinesc voia lui Dumnezeu, și la fel de puțini cred în adevărul lui fără compromis, dar rămân cufundați în păcat sau implicați în erezii, deoarece majoritatea se află constant în preajma altor oameni. Fiind mereu în preajma altora, fie în persoană sau virtual pe internet, ei devin contaminați de ceea ce gândesc și fac alții. Se pătează cu liberalismul, înclinațiile rele, respectul omenesc, dorința de a se împotrivi sau de a modifica voia lui Dumnezeu, lucruri care sunt prezente în alții care nu l-au găsit vreodată pe Dumnezeu în solitudine. În timp ce sunt contaminați fără să știe, căci această corupere e adesea subtilă, ei de asemenea eșuează în a construi o relație adevărată cu Dumnezeu departe de ceilalți.

După cum sf. Alfons spune: “Atmosfera lumii e nocivă și dăunătoare. Cel care o respiră e rapid contaminat spiritual. Respectul omenesc, exemplele rele și conversațiile rele încurajează puternic la atașamente lumești și la înstrăinarea sufletului de Dumnezeu. Toți știu că osândirea a nenumărate suflete poate fi atribuită ocaziilor de păcat, atât de des întâlnite în lume.”

influenta negativa a anturajului

De exemplu, persoanele care petrec o lungă parte din fiecare zi pe un forum de internet, sau pe o cameră de chat, pe facebook sau youtube, nu ca să caute informații care au valoare, ci mai degrabă ca să verifice constant să vadă cine comentează, etc. Aici se pierd nenumărate haruri și suflete. Nu-l găsesc pe Dumnezeu, adesea sunt contaminați de alții care ei înșiși nu l-au găsit pe Dumnezeu, pierd timpul, și deseori comit păcate. Se molipsesc încetul cu încetul și adoptă părerile celor care nu l-au găsit pe Dumnezeu în solitudine sau care adesea sunt liberali, eretici sau necredincioși. Le-ar fi de mult mai mare folos dacă ar înceta să facă aceasta. Ar începe apoi să vadă lucrurile așa cum sunt și așa cum Dumnezeu vrea ca ei să le vadă, în loc să le vadă prin prisma persoanelor corupte din jurul lor.

Sfinții au înțeles influența molipsitoare a celorlalți oameni, chiar și în vremuri care erau veritabile timpuri de credință dacă ar fi comparate cu zilele noastre. În cartea Our Lady of Fatima de William Thomas Whalsh citim că:

“Într-o după-amiază, Lucia a adus alte fete, colege de școală. Când au plecat, Francisco s-a uitat serios la ea și a spus: ‘-Nu merge cu ele căci poți învăța să comiți păcate. -Dar pleacă de la școală când plec și eu (a răspuns Lucia) -Când pleci stai puțin la picioarele lui Isus cel nevăzut, iar apoi vino acasă singură'”

Chiar dacă ești într-o familie numeroasă, trebuie să-ți faci timp, și să te separi de membrii familiei pentru a fi singur. Nu poți altfel să construiești o relație cu Dumnezeu. Trebuie să mergi undeva, fie că e camera ta, afară sau în altă parte, trebuie să-ți faci timp să stai singur sau singură să te rogi în solitudine și să construiești o relație cu Dumnezeu prin rugăciune și citit.

În istoria de la Fatima, citim de asemenea despre Francisco și cum dragostea sa de solitudine creștea împreună cu harurile pe care le primea după apariția Sfintei Fecioare Maria la Fatima.

“O altă caracteristică a sfinților pe care Francisco a început să o manifeste după aparițiile Sfintei Fecioare era dragostea de solitudine. Într-o dimineață de mai a plecat de lângă cele două fete Iacinta și Lucia cu oile și s-a cățărat pe vârful unei stânci mari. Nu puteți veni aici, a strigat el, lăsați-mă singur.”

Adevărul dur, marea problemă pe care o avem azi este că marea majoritate a oamenilor sunt înrăiți, și în erezie. Iar unul dintre motivele pentru care atât de mulți oameni percep în mod greșit ceea ce noi spunem, ca fiind sever sau greșit, este pentru că ei măsoară lucrurile și sunt corupți de ceea ce cred alții din jurul lor (în loc să le cântărească cu sinceritate și fără să le pese de opiniile altora, ci doar luând în calcul realitatea, ceea ce Dumnezeu gândește.)

Dacă s-ar detașa de ceilalți ar vedea lucrurile așa cum sunt sau ar avea o șansă mult mai mare de a face aceasta. Această problemă din zilele noastre, combinată cu internetul, unde oamenii pot rămâne practic în jurul sau împreună cu alții tot timpul, face ca mulți să își piardă mult timp pe chaturi, sau pe forumuri sau pe bloguri de puțină valoare. În aceste locuri abundă oamenii răi, eretici, care îmbrățișează păcatul, oameni care nu l-au găsit vreodată pe Dumnezeu în solitudine, și corup pe alții prin răutatea lor, sau prin liberalismul și ereziile lor. Aceasta poate adesea să se întâmple subtil, și de aceea poate fi atât de periculos. Pierd timpul oamenilor, îi confuză, le distrag atenția de la liniștea lor, îi împiedică să-l găsească pe Dumnezeu sau să facă ceva productiv.

Nu e surprinzător că aceste forumuri și camere de chat, comentarii de youtube și facebook corup atât de mult, căci oameni răi se îngrămădesc acolo; oameni care trebuie mereu să fie în preajma altora, și pacificați de alții, și în tovărășie cu alții, căci îl resping pe Dumnezeu în solitudine. Desigur, asta nu înseamnă că oricine a scris vreodată vreun comentariu este rău, însă marea majoritate a celor care se îngrămădesc în aceste locuri sunt. După cum Sf. Alfons a spus:

“Cei lumești resping solitudinea, și cu motiv fac aceasta, căci în solitudine ei pot simți mai accentuat remușcarea conștiinței, iar ca urmare caută conversații și zarva lumii pentru ca zgomotul acestor ocupații să acopere strigătele ascuțite ale remușcării.”

Sf. Alfons cunoștea foarte bine pontențiala influență coruptivă a altora, atât de mult încât a accentuat cu putere detașamentul chiar și de rude. El spune în The true spouse of Jesus Chris:

“Dacă atașamentul de rude nu ar produce atât de multe daune, Isus Cristos nu ne-ar fi îndemnat cu atâta tărie să ne detașăm de ele. ‘Dușmanii omului vor fi chiar cei din casa lui.’ (Matei 10:36) Rudele sunt adesea cei mai răi dușmani în calea sfințirii creștinilor”

Sfinții au scos în evidență că Dumnezeu nu poate folosi și nu poate fi mulțumit cu cei care încearcă să-l servească prin prisma la ceea ce cred alții. După cum a spus sfântul Francis Borjia: 

“Cel care dorește să se conscreze lui Dumnezeu trebuie în primul rând să calce în picioare orice grijă pentru ce vor zice alții.”

Aceasta e adevărat nu doar cu privire la ceea ce alții vor spune despre el ci și cu privire la ceea ce alții vor spune cu privire la chestiuni despre care Dumnezeu a revelat anumite lucruri. Fiind mereu în preajma altora și fiind corupți de ideile și influențele altora, nenumărați oameni nu reușesc să descopere voia lui Dumnezeu, nu fac voia lui Dumnezeu, și își osândesc sufletul.