Scaunul sfântului Petru despre În afara Bisericii nu este Mântuire

 

Biserica lui Isus

Următoarele declarații despre În afara Bisericii Catolice nu este Mântuire sunt de la cea mai înaltă autoritate de învățare a Bisericii Catolice. Sunt decrete papale ex cathedra (decrete de la Scaunul sfântului Petru). Prin urmare, constituie învățătura dată Bisericii Catolice de către Isus Cristos și apostolii Săi. Asemenea învățături sunt neschimbătoare și sunt clasificate ca parte din magisteriul solemn (autoritatea extraordinară de instruire a Bisericii Catolice).

Papa Inocențiu al III-lea, Conciliul Lateran IV, Constituția 1, 1215, ex cathedra: “Este cu adevărat o singură Biserică universală a credincioșilor, în afara căreia absolut nimeni nu este mântuit, în care Isus Cristos este atât preot cât și jertfă.”1

Papa Bonifaciu al VIII-lea, Unam Sanctam, 18 Noi. 1302, ex cathedra: “Îndemnaţi de Credinţă fiind, suntem obligaţi să credem şi să ţinem, una, sfântă, catolică şi apostolică Biserică, şi credem cu fermitate, mărturisim în mod firesc, această Biserică în afara căreia nu este mântuire şi nici iertare de păcate… De asemenea, declarăm, proclamăm și definim, că este absolut necesar pentru mântuire ca fiecare creatură umană să fie supusă pontifului roman.”2

Papa Clement al V-lea, Conciliul din Vienne, Decret #30, 1311‐1312, ex cathedra: “Însă, întrucât este atât pentru clerul regular cât și pentru clerul secular, pentru superiori și supuși, pentru privilegiați si neprivilegiați, o singură Biserică Universală, în afara căreia nu este mântuire, pentru toți fiind un singur Domn, o singură credință, un singur botez…”3

Papa Eugen al IV-lea, Conciliul din Florenţa, Ses. 8, 22 Noi. 1439, ex cathedra: “Cine doreşte să fie mântuit, trebuie mai presus de orice să aibă Credinţa Catolică; cine nu o păstrează pe aceasta întreagă şi nepătată, va pieri fără îndoială pentru eternitate.”4

Papa Eugen al IV-lea, Conciliul din Florenţa, “Cantate Domino,” 1441, ex cathedra: “Sfânta Biserică Romană, cu fermitate crede, profesează şi propovăduieşte, că toţi cei care sunt în afara Bisericii Catolice, nu doar păgânii, dar şi evreii sau ereticii şi schismaticii, nu pot lua parte la viaţa veşnică şi vor merge în focul veşnic ce a fost pregătit pentru Diavol şi îngerii săi, dacă nu vor fi alăturaţi Bisericii până la sfârşitul vieţii lor; că unitatea acestui trup ecleziastic este de o asemenea importanţă încât doar pentru cei care persistă în ea, sacramentele Bisericii contribuie la mântuire, iar posturile, pomenile şi alte acte de pietate şi practici ale oastei creştine, produc recompense veşnice; şi că nimeni nu se poate mântui, oricât de multe pomeni ar fi făcut şi chiar dacă a vărsat sânge în numele lui Cristos, decât dacă a perseverat în sânul şi unitatea Bisericii Catolice.”5

Papa Leon al X-lea, Conciliul Lateran V, Ses. 11, 19 Dec. 1516, ex cathedra: “Căci clerul regular cât și clerul secular, prelații și supușii, privilegiații și neprivilegiații, aparțin unicei Biserici universale, în afara căreia absolut nimeni nu este mântuit, și cu toții au un singur Domn și o singură credință.”6

Papa Pius al IV-lea, Conciliul Tridentin, “Iniunctum nobis,” 13 Noi. 1565, ex cathedra: “Această adevărată Credinţă Catolică, în afara căreia nimeni nu se poate mântui… acum o profesez şi cu adevărat ţin…”7

Papa Benedict al XIV-lea, Nuper ad nos, 16 Mar. 1743, Profesiune de credință: “Această Credință a Bisericii Catolice, fără de care nimeni nu poate fi mântuit, și pe care cu propriul meu acord acum o profesez și cu adevărat țin…”8

Papa Pius al IX-lea, Conciliul Vatican I, Ses. 2, Profesiune de credință, 1870, ex cathedra: “Această adevărată Credință Catolică, în afara căreia nimeni nu se poate mântui, pe care acum liber o profesez și cu adevărat țin…”9

Înapoi la pagina principală despre Extra Ecclesiam nulla salus

______________

1 Decrees of the Ecumenical Councils, ediție în engleză, Sheed & Ward and Georgetown University Press, 1990, Vol. 1, p. 230; Denzinger 430.
2 Denzinger, The Sources of Catholic Dogma, ediție în engleză, B. Herder Book. Co., Thirtieth Edition, 1957, 468‐469.
3 Decrees of the Ecumenical Councils, ediție în engleză, Vol. 1, p. 386.
4 Decrees of the Ecumenical Councils, ediție în engleză, Vol. 1, pp. 550‐553; Denzinger 39‐40.
5 Decrees of the Ecumenical Councils, ediție în engleză, Vol. 1, p. 578; Denzinger 714.
6 Decrees of the Ecumenical Councils, ediție în engleză, Vol. 1, p. 646.
7 Denzinger 1000, ediție în engleză.
8 Denzinger 1473, ediție în engleză.
9 Decrees of the Ecumenical Councils, ediție în engleză, Vol. 2, p. 803.