Antipapi (Falşi papi) din istorie

antipapa Ioan al XXIII leaBaldassare Cosa (antipapa Ioan al XXIII-lea din timpul Marii schisme occidentale) 1410–1415

Pentru a înţelege ceea ce Dumnezeu ar putea permite să se întâmple în zilele de pe urmă, trebuie să înţelegem învăţătura catolică despre papalitate şi să privim câteva exemple din istoria Bisericii despre lucruri permise de Dumnezeu să aibă loc cu privire la papalitate. Este realitate a istoriei, a Scripturii şi a Tradiţiei că Domnul nostru Isus Cristos a întemeiat Biserica Sa universală (Biserica catolică) pe sf. Petru.

Matei 16:18-19 – “Şi eu îţi zic: tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi Biserica mea şi porţile iadului nu o vor birui. Ţie îţi voi da cheile împărăţiei cerurilor: ceea ce vei lega pe pământ va fi legat în ceruri, iar ceea ce vei dezlega pe pământ va fi dezlegat în ceruri.”

Domnul nostru l-a făcut pe sf. Petru primul papă, încredinţându-i întreaga Sa turmă, şi i-a dat autoritate supremă în Biserica universală a lui Cristos.

Ioan 21:15-17 – “Isus i-a spus lui Simon Petru: Simon, fiul lui Iona, mă iubeşti mai mult decât aceştia? El i-a zis: Da, Doamne, tu ştii că te iubesc. El i-a spus: Paşte mieluşeii Mei.  El i-a zis iarăşi, a doua oară: Simon, fiul lui Iona, mă iubeşti? El i-a spus: Da, Doamne, tu ştii că te iubesc. I-a zis: Paşte oiţele Mele.  I-a zis a treia oară: Simon, fiul lui Iona, mă iubeşti?  Petru s-a întristat pentru că i-a zis a treia oară: Mă iubeşti? şi i-a spus: Doamne, tu ştii toate, tu ştii că te iubesc. Isus i-a zis: Paşte oile Mele.”

Însă în istoria de 2000 de ani a Bisericii catolice, au fost peste 40 de antipapi. Un antipapă este un episcop care pretinde că este papă, însă nu a fost canonic ales ca episcop al Romei (i.e., ca pontif suprem). Iată o listă cu cei 42 de antipapi cu care Biserica a avut de-a face înainte de Vatican II:

Continuare

Categorie Doctrină Catolică, Profeții Sfârșitul Lumii, Secta Vatican II |

Conciliul Vatican II

Yves Marsaudon, mason de grad 33 din ritul scoţian, 1965: “…ideea curajoasă de libertate a gândirii… – se poate vorbi cu adevărat aici de o revoluţie care a venit de la lojile noastre masonice – şi-a răspândit magnific aripile peste acoperişul bazilicii Sf. Petru.”1

conciliul-vatican-ii_a_4

(O sesiune Vatican II)

Vatican II a fost un conciliu care a avut loc între 1962-1965. Vatican II a fost un conciliu fals care a constituit o revoluţie împotriva a 2000 de ani de Tradiţie şi învăţătură catolică. După cum vom vedea, Vatican II conţine multe erezii, care au fost în mod direct condamnate de foşti papi şi concilii infailibile. Vatican II a încercat să dea catolicilor o nouă religie. După Vatican II s-a încercat impunerea unor schimbări masive în fiecare aspect al Credinţei catolice, inclusiv prin implementarea unei noi liturghii.

conciliul-vatican-ii_b_4

(înainte de Vatican II)          (după Vatican II)

De asemenea, Vatican II a venit cu noi practici şi opinii faţă de alte religii. Biserica catolică nu-şi poate schimba învăţătura despre alte religii sau modul în care priveşte membrii altor religii, deoarece acestea sunt adevăruri de Credinţă date de Isus Cristos. Vatican II a încercat să schimbe aceste adevăruri ale Bisericii catolice.

Continuare

Categorie Profeții Sfârșitul Lumii, Secta Vatican II |

Marea Schismă Occidentală (1378-1417) şi ceea ce ne învaţă despre apostazia de după conciliul Vatican II

 

Alegerea papei Martin 1415

– Confuzie masivă, antipapi multipli, antipapi în Roma, un antipapă acceptat de toţi cardinalii; Marea schismă occidentală dovedeşte că o linie de antipapi în centrul crizei de după Vatican II este absolut posibilă –

Împărţirea Marii Schisme Occidentale

Papii                    Linia Avignon (antipapi)                    Linia Pisa (antipapi)

Urban VI (1378-1389)

Bonifaciu IX (1389-1404)

Inocenţiu VII (1404-1406)

Grigore XII (1406-1415)

Cel mai puţin sprijinit papă din istorie, cel mai neacceptat dintre cei trei pretendenţi, respins de aproape întreaga creştinătate

Clement VII (1378-1394) acceptat de toţi cardinalii încă în viaţă care l-au ales pe Urban VI

Benedict XIII (1394-1417) acceptat de sf. Vincenţiu Ferrer pentru o perioadă de timp

*linia favorizată de majoritatea teologilor din acea vreme; aleasă de cardinali din ambele tabere*Alexandru V (ales de cardinali la Pisa) 1409-1410

Ioan XXIII (1410-1415) a domnit în Roma şi a avut cel mai larg sprijin dintre cei trei pretendenţi

  S-a rezolvat cu alegerea papei Martin V, 1417, la Conciliul din Constance  

Cum s-a întâmplat totul

Conclavul din Vatican (1378) după moartea papei Grigore al XI-lea a fost primul de la 1303 care să aibă loc în Roma.  Papii au avut reşedinţa în Avignon de aproximativ 70 de ani, din cauza turbulenţelor politice.  Conclavul a avut loc pe fondul unor rumori fără precedent.1   Întrucât papii locuiseră în Franţa în ultimii 70 de ani, mulţimea romană din jurul conclavului era destul de indisciplinată şi vocifera ca să fie ales de către cardinali un roman, sau cel puţin un italian.  La un moment dat, când s-a crezut că a fost ales un francez în loc de un italian, mulţimea a luat cu asalt palatul:

“Într-o furie mulţimea a început să arunce cu pietre în ferestrele palatului şi să atace uşile cu târnăcoape şi topoare. Nu a fost nicio forţă de apărare eficace; mulţimea a năvălit înăuntru.”2

În cele din urmă un italian, papa Urban al VI-lea, a fost ales de 16 cardinali.  Noul papă i-a întrebat pe cardinali dacă l-au ales în mod liber şi canonic; ei au răspuns că da.  La scurt timp după alegere, cei 16 care l-au ales pe Urban al VI-lea au scris celor şase cardinali care se încăpăţânaseră să rămână la Avignon:

Continuare

Categorie Profeții Sfârșitul Lumii |

Dicționar catolic

definitii importante termeni si principii Credinta Catolica

Glosarul de termeni şi principii poate fi un ajutor rapid pentru cei care nu sunt familiarizaţi cu unele dintre frazele, subiectele şi principiile care sunt frecvent menționate în această carte. Deoarece considerăm că este mai benefic astfel, glosarul a fost aranjat pe subiecte şi nu alfabetic.–

Papalitate – funcţia de papă (succesorul sfântului Petru) care a fost întemeiată de Isus Cristos (Mt. 16:18-20; Ioan 21:15-17) pe sfântul Petru ca şi cap al Bisericii creştine. Episcopii Romei sunt succesorii sfântului Petru. Ei deţin aceeaşi întâietate în Biserica creştină pe care şi sfântul Petru a avut-o în Biserica apostolică.

Magisteriu – autoritatea de învăţare deţinută de Biserica catolică, exercitată de un papă atunci când cu autoritatea papalităţii proclamă o dogmă. Nu fiecare declaraţie a unui papă adevărat este învăţătura magisteriului. Un papă vorbeşte în virtutea magisteriului atunci când sunt îndeplinite anumite condiţii (aşa cum este definit de Vatican I). Cei care sunt credincioşi magisteriului sunt cei care sunt credincioşi faţă de ceea ce toţi papii din istorie au învăţat dogmatic sau au arătat ca fiind ceea ce Biserica catolică a crezut dintotdeauna.

Ex Cathedra Latină pentru “de la Scaun”.  Se referă la atunci când un papă vorbeşte infailibil de pe Scaunul sfântului Petru, când a îndeplinit condiţiile pentru o pronunţare infailibilă.  Este erezie şi păcat de moarte să contrazici o declaraţie ex cathedra a unui papă, căci constituie dogma pe care Cristos a revelat-o Bisericii.  Declaraţiile ex cathedra sunt imutabile (neschimbătoare).

Papa Pius al IX-lea, Conciliul Vatican I, 1870, Sesiunea 4, Capitolul 4: “…Pontiful roman, atunci când vorbeşte ex cathedra [de pe scaunul lui Petru], adică, atunci când, în calitatea funcţiei sale de păstor şi învăţător al tuturor creştinilor, în virtutea autorităţii apostolice supreme pe care o deţine, explică [defineşte] o doctrină cu privire la credinţă sau morală pentru a fi crezută de Biserica universală, el posedă, prin asistenţa divină promisă lui în binecuvântatul Petru, acea infailibilitate care Mântuitorul Divin a dorit ca Biserica Sa să o aibă în definirea doctrinelor cu privire la credinţă sau morală. Prin urmare, asemenea definiţii ale pontifului roman sunt în sine, şi nu din consimţământul Bisericii, imutabile.”1

Revelaţie Divină/Dogmă – Învăţătura revelaţiei divine este adevărul lui Isus Cristos. Biserica catolică învaţă că cele două surse de revelaţie divină sunt Sfânta Scriptură şi Sfânta Tradiţie; adevăratul lor conţinut este proclamat de magisteriul Bisericii catolice. Revelaţia divină s-a sfârşit odată cu moartea ultimului apostol. Dogma este neschimbătoare. Când un papă defineşte o dogmă, nu face dogma adevărată din acel moment, ci declară solemn fără greşeală ceea ce a fost mereu adevărat de la moartea ultimului apostol. Dogmele trebuie crezute aşa cum Biserica “le-a declarat odată”, fără vreo depărtare de la acel înţeles spre o “înţelegere mai profundă”.

Papa Pius al IX-lea, Conciliul Vatican I, Sesiunea 3, Cap. 4, despre Credinţă şi Raţiune, 1870, ex cathedra:  “Prin urmare, de asemenea, acea înţelegere a dogmelor sale sfinte trebuie veşnic păstrată, pe care Sfânta Maică Biserică a declarat-o odată; şi niciodată nu trebuie să fie o îndepărtare de la acel înţeles, sub înşelătorul nume al unei “înţelegeri mai profunde.”2

Papa Pius al IX-lea, Conciliul Vatican I, Sesiunea 3, Cap. 4, Canonul 3: “Dacă spune cineva că este posibil la un moment dat, având în vedere progresul cunoaşterii, să fie atribuit dogmelor propuse de Biserică un sens care este diferit de ceea ce Biserica a înţeles şi înţelege: să fie anatema.”3

Continuare

Categorie Doctrină Catolică, Secta Vatican II |

Noua liturghie este urâciunea pustiirii – iar primii patru antipapi Vatican II se potrivesc cu cei patru falşi arhierei din timpul urâciunii pustiirii din Macabei

Scris de fr. Michael Dimond, O.S.B, fr. Peter Dimond, O.S.B, și un cărturar biblic anonim

 uraciunea-pustiirii_7

1 Macabei 9:55 – “În acel timp, Alchimos a fost lovit, iar lucrările lui au fost întrerupte; gura i s-a închis, și s-a slăbit de paralizie, astfel că nu a mai putut să vorbească niciun cuvânt și nici să dea porunci cu privire la casa lui. Alchimos a murit în acel timp după chinuri cumplite.”

*Notă introductivă: Acest articol a fost publicat inițial în urmă cu mai bine de zece ani în numărul 2 al revistei noastre, A Voice Crying in the Wilderness (Un glas care strigă în pustiu). L-am editat puțin pentru internet și am adăugat multe lucruri. Evoluțiile recente, inclusiv antipapa Ioan Paul al II-lea fiind recent lovit, astfel încât să nu poată vorbi un cuvânt sau să dea ordine cu privire la Vaticanul novus ordo, și apoi murind în mare chin aproape imediat după acest eveniment, au dovedit că articolul nostru original care leagă cei patru falși arhierei din vremea urâciunii pustiirii din Macabei cu cei patru antipapi Vatican II, a fost corect și exact.

Continuare

Categorie Profeții Sfârșitul Lumii, Secta Vatican II |