Schimbările făcute la celelalte sacramente

 

Paul al VI lea

Aceşti duşmani vicleni au umplut şi au ameţit de amărăciuni Biserica, Mireasa Mielului fără de pată; pe posesiunile ei cele mai sacre au pus mâinile lor pângăritoare. Chiar în locul sfânt, unde a fost statornicit tronul preasfântului Petru şi scaunul adevărului spre lumina neamurilor, au ridicat jeţul impietăţii lor îngrozitoare, cu scopul ticălos ca bătând păstorul, să poată risipi şi turma.” (Profeţie a papei Leon al XIII-lea despre o viitoare apostazie, 1888.)

Pe lângă schimbările invalidatoare făcute liturghiei, riturilor de hirotonire şi consacrare episcopală, despre care am discutat deja, Paul al VI-lea a schimbat şi riturile la toate celelalte cinci sacramente.

BOTEZUL

Noul rit al Botezului a fost promulgat pe 15 mai 1969.  Întrebările “Te lepezi de Satana?” şi “Crezi …” sunt acum direcţionate către “părinţi şi naşi”; nu mai sunt direcţionate către candidatul pentru botez. În noul rit, candidatul pentru botez nici măcar nu este întrebat dacă el crede.

În noul rit, copilul recent botezat nu mai primește lumânarea aprinsă – în schimb, este dată unui părinte sau naș. Copilul recent botezat nu mai primeşte un veşmânt alb – este menţionat doar simbolic. Candidatului pentru botez nu i se mai cere să facă un jurământ babtismal.

În plus, toate exorcismele împotriva Diavolului sunt omise în noul rit de botez creat de Paul al VI-lea! De ce ar elimina cineva rugăciunile de exorcism? Deşi Satana este menţionat în texte, nu este alungat.

Concluzie: Atâta timp cât persoana care botează în biserica novus ordo toarnă apă şi foloseşte forma esenţială – “eu te botez, în numele Tatălui, și al Fiului, și al Sfântului Duh” – cu intenția de a face ceea ce face Biserica, atunci botezul este valid, în ciuda acestor alte probleme din ritul înconjurător. Însă aceste schimbări făcute la ritul botezului, deşi nu sunt esenţiale pentru validitate, arată adevăratul caracter şi adevăratele intenţii ale oamenilor care au implementat revoluţia Vatican II.

CONFIRMAŢIUNEA

Noul rit al Confirmaţiunii a fost promulgat pe 15 august 1971. Forma şi materia sacramentului au fost schimbate.

Forma tradiţională a sacramentului Confirmaţiunii este:

“Te însemn cu semnul crucii şi te întăresc cu crisma mântuirii. În numele Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului Duh.”

Noua formă în noul rit pentru sacramentul Confirmaţiunii:

“N., primeşte pecetea Darului Duhului Sfânt.”

După cum putem vedea, forma tradițională a Confirmaţiunii a fost fundamental schimbată.  Noua formă folosește de fapt forma care este utilizată în riturile estice. De ce ar înlocui Paul al VI-lea în ritul roman forma tradițională cu forma de rit estic? Vom vedea semnificația acestei schimbări atunci când analizăm materia Confirmaţiunii, care de asemenea a fost modificată. Majoritatea teologilor consideră în mod tradiţional punerea mâinilor şi însemnarea şi ungerea ca fiind materia proximă a Confirmaţiunii, iar crisma de ulei de măsline şi balsam, consacrată de episcop, ca fiind materia îndepărtată. [Notă: În ritul tradiţional, pe lângă însemnarea pe frunte, episcopul pune mâna pe capul fiecărui candidat.] În noul rit de Confirmaţiune creat de Paul al VI-lea, punerea mâinilor a fost abolită, alte uleiuri vegetale pot înlocui uleiul de măsline, iar orice mirodenii pot fi folosite în loc de balsam!

În Noul Testament, punerea mâinilor a fost mereu prezentă în Confirmaţiune (a se vedea Faptele 8:17, Faptele 19:6). Însă punerea mâinilor nu este prezentă în noul rit de Confirmaţiune. A fost abolită. Acest lucru luat și singur face ca noul rit de Confirmaţiune al lui Paul al VI-lea să fie grav îndoielnic. Mai mult, în riturile estice de Confirmaţiune, când forma este pronunţată de episcop el efectuează punerea mâinilor, completând astfel prin acţiunea aceasta cuvintele formei. Însă în noul rit, chiar dacă forma din ritul estic este folosită, cuvintele nu sunt completate prin acţiunea punerii mâinilor aşa cum se face în ritul estic, făcându-l astfel grav îndoielnic.

Concluzie:  Având în vedere toate schimbările, validitatea noii Confirmaţiuni este grav îndoielnică.

SPOVADA

Sacramentul Spovezii a fost schimbat într-o “celebrare de reconciliere”. Noul rit al Pocăinţei sau Spovezii a fost promulgat de Paul al VI-lea pe 2 decembrie 1973.

Forma esenţială necesară pentru ca un preot valid hirotonit să dezlege pe cineva de păcate este următoarea:

“Eu te dezleg de păcatele tale, în numele Tatălui, și al Fiului, și al Sfântului Duh.” (Conciliul din Florenţa, “Exultate Deo”, Denzinger 696.)

Poate aceasta va fi surprinzător, însă forma esenţială nu a fost schimbată în noul rit al Spovezii. Sunt unii preoţi novus ordo care nu spun “Eu te dezleg de păcatele tale, în numele Tatălui, și al Fiului, și al Sfântului Duh”, ci folosesc o formă nouă cum ar fi: “Eu te eliberez de orice legătură a păcatului sub care eşti”. Dacă se foloseşte una dintre formele diferite, atunci spovada este îndoielnică.

Oricum, după cum am arătat deja, “preoţii” de le bisericile novus ordo/Vatican II care au fost hirotoniţi în noul rit de hirotonire (promulgat pe 18 iunie 1968) nu sunt hirotoniţi valid. Prin urmare, chiar dacă “preoţii” novus ordo folosesc forma esenţială, “Eu te dezleg de păcatele tale, în numele Tatălui, și al Fiului, și al Sfântului Duh”, dacă sunt hirotoniţi în noul rit atunci nu sunt preoţi valizi şi nu contează dacă au folosit forma validă.

Concluzie:  Noul rit al Spovezii este valid, însă doar dacă preotul a fost hirotonit în ritul tradiţional de un episcop consacrat în ritul tradiţional – şi dacă aderă la cuvintele “Eu te dezleg de păcatele tale, în numele Tatălui, și al Fiului, și al Sfântului Duh”.

UNGEREA DE PE URMĂ

Noul rit al Ungerii de pe urmă a fost promulgat pe 30 noiembrie 1972. Noul rit al Ungerii de pe urmă este numit acum “Ungerea bolnavilor”, şi trebuie administrat celor care sunt serios bolnavi. Terminologia “în pericol de moarte” este evitată. Noul rit se adresează mai mult la vindecarea bolii decât la pregătirea pentru ora morţii. Noua consacrare a uleiului şi mulţumirile pentru ulei conţin multe pasaje cu privire la recuperarea fizică. Rugăciunea pentru alungarea Satanei este abolită; iar îngerii, îngerul păzitor, Maica lui Dumnezeu şi sf. Iosif nu mai sunt invocaţi.

FORMA TRADIŢIONALĂ A UNGERII DE PE URMĂ

Forma tradiţională a Ungerii de pe urmă este:

Prin această sfântă Ungere şi prin mila sa preaîndurătoare, să-ţi ierte Domnul păcatele care le-ai comis prin folosirea văzului (auzului, simțului mirosului, simțului gustativ și puterea de vorbire, simțului atingerii, puterea de a merge).

 NOUA FORMĂ A “UNGERII BOLNAVILOR” (NUMITĂ ÎN BISERICA CATOLICĂ UNGEREA DE PE URMĂ)

  Prin această ungere sfântă şi prin mila sa preaîndurătoare, să te ajute Domnul cu harul Duhului Sfânt (Penitentul: Amin) pentru ca, iertându-ţi păcatele, să te mântuiască şi să te aline cu bunătate.

Se poate vedea că după schimbare noua formă a căpătat o accentuare considerabil diferită. Accentul se pune acum pe eliberarea de boală. Faptul că noul rit este numit doar “Ungerea bolnavilor” deja sugerează că trebuie să ne gândim la recuperare fizică. În consecință, noul rit este administrat de mai multe ori bolnavilor și vârstnicilor care nu sunt în pericol de moarte.

De asemenea, noua formă este ambiguă despre când se acordă iertarea păcatelor. Forma tradiţională indică în mod clar faptul că Domnul iartă păcate prin această ungere. Noua formă spune “iertându-ţi păcatele”, care poate însemna cândva în viitor.

Materia în noul rit a fost de asemenea schimbată. De-a lungul istoriei Bisericii, uleiul de măsline a fost materia sacramentului Ungerii de pe urmă. Însă în noul rit, în loc de ulei de măsline poate fi folosit orice alt ulei vegetal. În loc de şase ungeri, sunt prescrise doar două.

Potrivit majorităţii teologilor, folosirea unui ulei vegetal la alegere, face ca sacramentul să fie invalid. Faptul că nu se ştie dacă materia folosită în noul rit este ulei de măsline este destul pentru a cauza îndoială.

Concluzie:  Noul rit al Ungerii de pe urmă este de validitate îndoielnică.

CĂSĂTORIA

Noul rit al Căsătoriei a fost promulgat pe 19 martie 1969. Cu noua celebrare a căsătoriei, aproape toate rugăciunile au fost schimbate. În ritul tradiţional de căsătorie este prescrisă o citire din Efeseni (5:22-33), stipulând subordonarea soției faţă de soț. În noul rit, se poate selecta din zece lecturi diferite, una dintre care este pasajul din Efeseni, însă citirea omite în mod special versetele care vizează subordonarea soţiei faţă de soţ! În chestionarea miresei şi mirelui despre angajamentul lor de a duce o căsătorie cu adevărat creştină, ei nu sunt chestionaţi separat, ci împreună.

Binecuvântarea nupţială a fost schimbată; textul a fost modificat.  De asemenea, căsătoriile mixte sunt acum foarte răspândite, dintre care multe sunt invalide.

În ciuda acestor probleme, forma și materia sacramentului Căsătoriei nu pot fi modificate, deoarece materia este constituită de oamenii care se căsătoresc, iar forma este consimțământul lor reciproc. Însă modificările aduse ritului sacramentului Căsătoriei arată din nou caracterul și intenția celor care au implementat revoluția Vatican II.

Concluzie: Noul rit al Căsătoriei este valid, însă catolicul tradiţional nu trebuie să se căsătorească folosind noul rit. Multe din căsătoriile mixte care sunt permise sunt invalide.  Noul rit al căsătoriei nu invocă pe Dumnezeu. Noul rit al căsătoriei este folosit pentru a corupe învăţăturile catolice şi a impune o falsă înţelegere cuplului căsătorit. Deoarece preotul este martorul Bisericii în căsătorie, dacă preotul nu este 100% catolic persoana catolică nu trebuie să se căsătorească în faţa acelui preot, chiar dacă este hirotonit valid.

REZUMAT AL NOILOR RITURI SACRAMENTALE CREATE DE PAUL VI PENTRU CONTRA-BISERICĂ

Noua liturghie – invalidă

Noul rit de hirotonire – invalid

Noul rit de consacrare episcopală – grav îndoielnic

Noul rit de botez – valid

Noul rit de spovadă – valid, dacă se foloseşte forma corectă şi este efectuat de un preot hirotonit valid

Noul rit de confirmaţiune – grav îndoielnic

Noul rit al ungerii de pe urmă – îndoielnic

Noul rit al căsătoriei – valid

Tradus din cartea “Adevărul despre ce s-a întâmplat de fapt cu Biserica Catolică după Vatican II [The Truth about What Really Happened to the Catholic Church after Vatican II]

Înapoi la secțiunea principală despre ce s-a întâmplat de fapt cu Biserica Catolică