Miturile despre Inchiziția catolică

Inchizitia Catolica _

Înainte de a face o analiză raţională despre Inchiziţie, dacă a fost justificată sau nu, vom dezminţi câteva dintre miturile des întâlnite cu privire la numărul de persoane executate. Ne vom concentra în principal asupra Inchiziţiei Spaniole. Nu vor putea fi abordate toate subiectele doar în această primă parte, însă vom vorbi despre teme importante.

Inchiziţia Spaniolă este de departe cea mai cunoscută dintre toate tribunalele inchizitoriale. A fost un tribunal ecleziastic creat de Biserica Catolică pentru regiunea Spaniei în anul 1478.

Trebuie înţeles că în Evul Mediu erezia era considerată delict capital, precum crima. Raţionamentul era că la fel cum este un rău grav să ucizi trupul şi să iei viaţa naturală a unei persoane, este un rău şi mai mare să ucizi sufletul cuiva – prin coruperea adevărului, fapt ce va osândi acea persoană la Iad.

La acea vreme, acest raţionament era împărţit nu doar de catolici şi de Biserica Catolică, ci şi de eventualii protestanţi precum Martin Luther şi Jean Calvin. Luther a cerut în mod deschis moartea cardinalilor şi a papei. Jean Calvin a executat oameni. Într-un caz notoriu, Jean Calvin a ordonat executarea lui Michael Servetus pentru că a negat Sfânta Treime. Înainte ca Servetus să cadă pe mâna lui, Calvin l-a şi avertizat spunând că dacă se apropia de el: “cu autoritatea mea, nu l-aş lăsa să plece viu”.

Deci în Evul Mediu erezia era luată foarte în serios, şi vedem cum acest raţionament este înrădăcinat de fapt în ceea ce Dumnezeu decretează în Vechiul Testament pentru anumite păcate şi încălcări ale legii Sale – decretează pedeapsa cu moartea.

Oameni din toate taberele erau condamnaţi pentru delictul capital (ceea ce considerau că este erezie). Foarte mulţi catolici au fost ucişi în ţări protestante precum Anglia protestantă,  şi în multe alte locuri.

Acum vom dezminţi câteva dintre numeroasele mituri despre Inchiziţie.

Câţi oameni au fost executaţi de Inchiziţia Spaniolă?

Conform răspânditei opinii protestante, au fost “milioane”. De exemplu, trecând rapid prin ceea ce afirmă diferite site-uri web protestante despre aceasta, citim lucruri precum:

Inchizitorii catolici au torturat, schilodit, ars şi întemniţat milioane de oameni.

Alt site spune că:

Timp de 1.200 de ani, sute de mii de catolici loiali au torturat şi măcelărit zeci de milioane de ’eretici .”

Alt site spune că:

Biserica a omorât sute de mii de evrei şi le-a luat bunurile”.

Discutând cu alt protestant, acesta spunea:

Cred că au fost peste 100 de milioane de eretici ucişi.”.

Ei bine, toate aceste cifre sunt minciuni scandaloase. Pentru a demonstra aceasta, vom cita în principal dintr-o carte numită “Inchiziţia Spaniolă, o revizuire diacronică” de Henry Kamen.

De ce este relevantă această carte în combaterea minciunilor despre Inchiziție? În primul rând, a fost scrisă de un evreu (deci necatolic). A fost publicată de Yale University Press în 1997. Iar această persoană, Henry Kamen, nu e doar evreu, însă este considerat de către comunitatea istoricilor ca fiind un istoric de cea mai înaltă clasă – este membru al Comunităţii Istorice Regale şi profesor pentru cercetările ştiinţifice (CSIC) în Barcelona. A studiat la Universitatea Oxford şi este un istoric cunoscut. În multe cazuri, comentariul său este chiar pro-evreiesc, deci se poate vedea că nu este o lucrare apologetică pentru Biserica Catolică. Însă e suficient de onest, măcar în raportarea lucrurilor esenţiale, să distrugă şi să demoleze miturile atât de populare pe care protestanţii şi alţii le împrăştie despre Inchiziţia spaniolă, procedurile ei, intenţiile, şi (despre ce discutăm acum) numărul de oameni ucişi.

Înainte de a aprofunda, trebuie menţionat că în răspândita carte protestantă “O Femeie Încălecată pe Fiară” scrisă de Dave Hunt, el susţine la pagina 79 că în Spania numărul condamnaţilor a depăşit 3 milioane cu aproximativ 300.000 arşi pe rug. Deci nu ajunge la milioane, dar spune 300.000, ceea ce e complet neadevărat.

În cartea sa “Inchiziţia Spaniolă, o revizuire diacronică” la pagina 60 – după ce analizează date de la diferite tribunale din diferite părţi ale Spaniei – istoricul Henry Kamen spune:

Luând în considerare toate tribunalele Spaniei până prin 1530, e puţin probabil că mai mult de 2.000 de oameni au fost executaţi pentru erezie de către Inchiziţie”.

La pagina anterioară el explică:

Cea mai intensă perioadă de persecuţii faţă de conversos a fost între 1480-1530”.

Trebuie subliniat aici că aceasta a fost cea mai intensă perioadă activă a Inchiziţiei. Au fost perioade în care treceau decenii în care aproape nimeni nu era condamnat la moarte. Istoricul citează diferite autorităţi, de exemplu o persoană care a estimat că până în anul 1490, 15.000 de oameni au fost reconciliaţi sub ordonanţe de clemenţă, nu ucişi.

Altă persoană, Andrés Bernáldez, a estimat că doar în dieceza Seviliei, între 1480-1488 tribunalul a ars peste 700 de oameni, şi a reconciliat mai mult de 5000.

Un istoric ulterior, analistul Diego Ortiz, a afirmat că în Sevilia, între 1481-1524 (o perioadă foarte intensă), peste 20.000 de eretici s-au lepădat de erorile lor, şi peste 1.000 de eretici perseverenţi în eroare au fost arşi pe rug. El afirmă:

“E puţină îndoială că cifrele sunt exagerate”.

Deci spune că această afirmaţie, că 1.000 de oameni ar fi fost ucişi în această zonă activă din cea mai intensă perioadă a Inchiziţiei Spaniole, e exagerată.

La pagina 203 oferă mai multe detalii despre numărul total de oameni care au fost ucişi. Trebuie făcută diferenţa  între oameni care erau chestionaţi sau anchetaţi, şi oameni condamnaţi.

Spune: ”Numărul proporţional mic de execuţii este un argument puternic împotriva legendei unui tribunal însetat de sânge”;

(continuă) ”este clar că pentru cea mai mare parte a existenţei sale, Inchiziţia era departe de a fi o maşinărie a morţii, fie în intenţie sau aptitudine. Cifrele date deasupra despre pedepse în Valencia şi Galicia sugerează o rată de execuţie cu mult sub 2% dintre acuzaţi.

S-a estimat că în 19 dintre tribunale, în perioada 1540-1700, sub 2% dintre acuzaţi au fost executaţi. Dacă aceasta e oricât de adevărat, se pare că în secolele 16 şi 17, mai puţin de 3 oameni anual erau executaţi de Inchiziţie în întreaga monarhie spaniolă, din Sicilia până în Peru, cu siguranţă o rată mai mică decât în orice curte de judecată provincială din Spania sau din orice alt loc din Europa.

Într-adevăr, o comparaţie între tribunalele seculare spaniole şi Inchiziţia, poate fi găsită favorabilă doar faţă de cea din urmă.”

Deci spune că luând în calcul toţi anii în care era o activitate mult mai scăzută, aproape 3 persoane pe an erau executate în secolele 16 şi 17 (drum lung până la “milioane”). De fapt, întreaga populaţie a Spaniei creştine pentru majoritatea acestei perioade era de 6 milioane în total.

Trebuie scos în evidenţă şi faptul că nu Inchiţia îndeplinea execuţiile, ci autoritatea seculară. Inchiziţia ancheta persoanele iar dacă erau găsite vinovate de erezie le preda autorităţii seculare care ar fi impus penalitatea pentru delict capital, fie întemniţarea sau execuţia pentru erezie. Multe persoane erau însă reconciliate.

Curţile de judecată per total erau destul de corecte dacă se ia în considerare raţionamentul sub care operau. Cu siguranţă nu erau perfecte; la fel cum orice sistem legal are greşelile şi abuzurile sale.

Trebuie subliniat şi că Inchiziţia avea jurisdicţie şi autoritate doar asupra celor botezaţi – asupra creştinilor. Deci ancheta pe cei care pretindeau că sunt catolici practicanţi, însă negau Credinţa catolică.

Inchizitia musulmani

De asemenea, în timpul acestei perioade, unul dintre motivele pentru care Inchiziţia Spaniolă a devenit atât de activă este pentru că Spania a instituit o politică de expulzare a tuturor evreilor şi musulmanilor din ţară. Se întâmpla că, decât să plece, unii dintre aceşti indivizi musulmani şi evrei se “converteau” însă nu într-un mod cu adevărat sincer, şi încă mai practicau religiile lor false. Astfel Inchiziţia analiza dacă sunt dovezi pentru aceasta şi îi judeca pe cei care erau vinovaţi. Mii au fost reconciliaţi. Aceasta era politica: trebuiau să aleagă între convertire sau părăsirea ţării. Deci cei care rămâneau şi se prefăceau că se convertesc, de fapt negând Credinţa, în cea mai mare parte şi-au atras singuri pedeapsa.

Trebuie înţeles şi că în timpul acestei perioade Spania tocmai ajunsese la sfârşitul unui război lung de 700 de ani încercând să expulzeze musulmanii din ţară pentru că viaţa le era constant ameninţată din cauza lor. Deci nu doar pentru puritate religioasă ci şi pentru motive de securitate Spania a decis să înlăture toţi mahomedanii. Mult mai multe trebuiesc spuse; vom continua cu partea a doua.