Obiecția 12): Cum s-a putut ca toți cardinalii să accepte un antipapă, ca în cazul lui Ioan al XXIII-lea (1958-1963)?

Răspuns: Papa Paul al IV-lea a declarat că persoana catolică nu poate accepta un asemenea pretendent eretic, chiar dacă acestuia îi este dată ascultare de către “toți” – prin aceasta indicând că o astfel de situație este posibilă.

Papa Paul al IV-lea, bula papală Cum ex Apostolatus Officio, 15 Feb. 1559: “6. În plus, [prin această a noastră constituţie, care va rămâne validă pentru totdeauna, legiferăm, determinăm, decretăm şi definim:] că dacă vreodată în orice moment va apărea că… pontiful roman, înainte de promovarea sau elevarea sa ca şi cardinal sau pontif roman, a deviat de la Credinţa catolică sau a căzut în vreo erezie… (ii) nu va fi posibil ca să obţină validitate (nici ca să se spună că astfel a obţinut validitate) prin acceptarea funcţiei, consacrării, autorităţii superioare, nici prin posesiunea de administraţie, nici prin întronarea putativă a unui pontif roman, sau veneraţie, sau supunere acordată acestuia de toţi, nici prin trecerea unei perioade de timp oricât de lungă în situaţia cea mai sus menţionată…”

A existat deja în istorie o situație unde toți cardinalii au acceptat un antipapă! După cum am discutat deja mai devreme în carte, în timpul Marii schisme occidentale 15 dintre cei 16 cardinali care l-au ales pe papa Urban al VI-lea s-au retras din supunerea faţă de el invocând motivul că mulţimea romană indisciplinată a făcut alegerea necanonică.  Singurul cardinal care nu l-a repudiat pe papa Urban al VI-lea a fost cardinalul Tebaldeschi, însă a murit la scurt timp după aceea, pe 7 septembrie – lăsând o situaţie în care niciunul dintre cardinalii Bisericii catolice nu îl acceptau pe adevăratul papă, Urban al VI-lea. Toţi cardinalii care încă trăiau, considerau în acea perioadă alegerea sa ca fiind nevalidă.68

În secolul 12, antipapa Anacletus al II-lea – care a domnit opt ani în Roma în timp ce rivaliza cu adevăratul papă, Inocențiu al II-lea – a câștigat ca susținători ai săi majoritatea cardinalilor, episcopul de Porto, decanul colegiului cardinalilor, și întreaga populație a Romei.69

Înapoi la secțiunea principală despre răspunsuri

___________________________

68 Warren H. Carroll, A History of Christendom, ediţie în engleză, Vol. 3 (The Glory of Christendom), pp. 432-434.
69 The Catholic Encyclopedia, ediţie în engleză, Vol. 1, p. 447.