Creează Dumnezeu răul? Isaia 45:7 (Forum)

 

Plagi Egipt

Bună ziua fraților. Am discutat despre Dumnezeu cu mai mulți atei. Au adus în discuție un verset pe care nu îl cunoșteam. Pasajul vine din Isaia 45:7:  Eu întocmesc lumina și creez întunericul, fac pacea și creez răul, eu, Domnul, fac toate acestea. Știu că toți ne naștem cu păcat originar și trebuie înlăturat prin apa botezului și realizez că avem liberă voință. Apostazia, erezia și alte lucruri ne țin departe de bine și cauzează păcat. Cum să le explic acest verset ca să realizeze că se află în eroare? Dumnezeu nu creează răul! Dar știu că până și unii dintre acești protestanți nătângi cred că Dumnezeu creează răul…

MHFM: Răspunsul este că Isaia 45:7 (precum și o declarație similară în Amos 3:6) se referă la răul pedepselor: persecuții, război, calamități, foamete și necazuri pe care Dumnezeu le trimite ca o consecință a păcatului omului. Dumnezeu spune că El creează sau aduce acele “rele” asupra oamenilor care se răzvrătesc împotriva Lui. Pasajul nu înseamnă că Dumnezeu creează răul sau păcatul în primul rând. Aceasta este clar din context.

Dumnezeu îi înzestrează pe oameni cu voință liberă și abilitatea de a alege binele sau răul. Dacă oamenii aleg răul, de multe ori îi pedepsește cu necazuri. Aceste necazuri sunt uneori caracterizate ca “rele”. De fapt, primul verset din Isaia 45 demonstrează că Dumnezeu vorbește despre puterea Sa de a da jos conducători și națiuni care se opun Lui sau cuiva pe care El îl favorizează.

Isaia 45:1- “Așa vorbește Domnul către unsul său, Cirus, pe care l-am luat de mâna dreaptă pentru ca să înjosesc înaintea lui neamurile, și să întorc spatele împăraților și să deschid înaintea lui ușile și porțile nu se vor închide.”

În cadrul acestui context Dumnezeu declară “fac pacea și provoc răul” (Isaia 45:7). Pacea (lipsa de necazuri și persecuții) este aici contrastată cu răul (prezența necazurilor și persecuțiilor). Dumnezeu va face pace sau rele, în funcție de comportamentul pe care îl găsește. Astfel, răul în acest pasaj se referă la necazurile pe care Dumnezeu le creează sau trimite ca o consecință a păcatului. Nu vrea să spună că Dumnezeu îi face pe oameni să comită păcat sau rău.

Același lucru este valabil și în Amos capitolul 3, după cum confirmă și aici contextul. În Amos 3:2 Dumnezeu se referă la pedepsele pe care le va trimite copiilor lui Israel din cauza fărădelegilor lor. Citim:

“Numai pe voi v-am cunoscut dintre toate familiile pământului; pentru aceea voi cerceta peste voi toate fărădelegile voastre.”

Evident, acest lucru se referă la ceea ce Dumnezeu va trimite ca o consecință a alegerilor și conduitei rele a israeliților. Dumnezeu apoi spune:

“Va răsuna trâmbița în cetate și norodul nu se va înspăimânta? Va fi rău în cetate care să nu-l fi făcut Domnul?” (Amos 3:6)

După cum demonstrează contextul, Dumnezeu se referă aici la “răul” pedepselor: foamete, persecuție, etc. Le va trimite pentru fărădelegile lui Israel.

Ateii greșesc. Scriptura nu învață că Dumnezeu este cauza păcatului sau culpei.

Papa Inocențiu al III-lea, Al Patrulea Conciliu de la Lateran, 1215, Capitolul 1 despre Credința Catolică: “Căci diavolul și alți demoni au fost creați de Dumnezeu buni în natură, însă ei înșiși prin intermediul lor au devenit răi. Însă omul a păcătuit la sugestia diavolului.”