Cunoașteți misterele esențiale?

 

Obligatoriu-pentru-mantuire

Deoarece foarte puțini mai au Credința și chiar și mai puțini o predică, în zilele noastre există o ignoranță pe scară largă până și despre adevărurile de bază.

Papa Benedict al XIV-lea, 26 Iunie 1754, Cum Religiosi (# 4): “…duhovnicii trebuie să efectueze această parte a datoriei lor ori de câte ori vine la ei cineva care nu cunoaște ceea ce neapărat trebuie cunoscut pentru mântuire…”

Vom repeta acum câteva dintre ele:

Sfânta Treime și Întruparea

Există un singur Dumnezeu în Trei Persoane Divine (Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt).

Sfanta Treime Un Singur Dumnezeu explicatie important

Tatăl este Dumnezeu, Fiul este Dumnezeu, și Duhul Sfânt este Dumnezeu; nu sunt însă trei dumnezei, ci un singur Dumnezeu.

 

Al doilea mister esential Intruparea

A Doua Persoană a Sfintei Treimi, Fiul lui Dumnezeu, a luat natură umană și a devenit om din trupul Fecioarei Maria. Domnul nostru Isus Cristos este o singură Persoană Divină cu două naturi: divină și umană.

 

Sfânta Treime (Un singur Dumnezeu: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt) și Întruparea sunt cele mai esențiale mistere ale Credinței Catolice, iar cine se află la vârsta cunoașterii și este ignorant față de ele nu se poate mântui.

 Sf. Toma de Aquino, Summa Theologica: “După ce harul a fost dezvăluit, atât învățații cât și oamenii simpli sunt obligați să aibă credință explicită în misterele lui Cristos, mai ales în ceea ce privește cele care sunt observate în întreaga Biserică, și public proclamate, precum articolele care se referă la Întrupare, sau despre care am vorbit mai sus.”

Sf. Toma de Aquino, Summa Theologica: “Și, prin urmare, odată ce harul a fost revelat, pentru toți a fost obligatoriu să aibă credință explicită în misterul Sfintei Treimi.”

Toți cei care mor în păcat de moarte se osândesc la Iad

Timp masurat

Papa Eugen al IV-lea, Conciliul din Florența, “Letentur coeli”, Ses. 6, 6 Iulie 1439, ex cathedra: “Definim de asemenea că… sufletele celor care mor în păcat de moarte sau doar cu păcatul strămoşesc, merg imediat în Iad, însă pentru a fi pedepsite cu pedepse diferite.”

Catolicii trebuie să știe că toți cei care mor în păcat de moarte vor merge în Iad pentru totdeauna. Păcatele de moarte includ: crima, actul sexual în afara căsătoriei sau faptele care conduc la sex în afara căsătoriei, minciuna, beția, acceptarea gândurilor necurate, masturbarea, uitatul la pornografie, adulterul, trișatul, luarea numelui lui Dumnezeu în zadar, controlul nașterii (PFN) sau contracepția artificială, contribuirea la propagarea ereziei, finanțarea ereticilor, dezonorarea Sabatului, încălcarea poruncilor, etc. Dacă cineva comite păcat de moarte și apoi merge la spovadă, trebuie să aibă o hotărâre fermă să nu mai comită păcatul de moarte vreodată. Asta înseamnă să ai o dorință fermă de îndreptare. Dacă cineva comite păcat de moarte și nu are o dorință fermă de îndreptare când merge la spovadă, comite un sacrilegiu iar spovada este invalidă. Majoritatea sufletelor ajung în Iad din cauza păcatelor trupești. Cei care comit păcate trupești trebuie să înceteze imediat dacă nu vor să piară veșnic în focul Iadului.

Sf. Alfons citându-l pe sf. Petru Damian despre osândirea necuraților: “Continuă-ți nebuniile, continuă numai să-ți îndestulezi poftele trupului tău; că vine o zi sau o noapte în care pofta ta se preface-n rășină, când un foc ce arde veșnic va fi alimentat din măruntaiele tale” (Pregătirea pentru moarte, p. 229)

Ce este papalitatea?

De asemenea, mulți dintre cei care pretind a fi catolici nu înțeleg papalitatea. Am descoperit din experiență că până și mulți dintre cei care pretind că sunt catolici “tradiționali” nu știu nici măcar ce este papalitatea. Scaunul papal este funcţia pe care Cristos a întemeiat-o pe sfântul Petru (a se vedea Mt. 16:18-20; In. 21:15-17). Isus l-a făcut pe sfântul Petru conducătorul apostolilor, şi capul vizibil al Bisericii creștine. Funcţia papală este ocupată de fiecare episcop legitim şi adevărat al Romei, care devine succesor al sfântului Petru în întâietatea asupra Bisericii universale a lui Cristos. Aceasta înseamnă şi garantează că de fiecare dată când există un ocupant valid al papalităţii, el este înzestrat cu infailibilitate de către Cristos (în capacitatea de a lega în mod autoritar şi dogmatic o învăţătură, nu în orice spune sau învaţă); este înzestrat cu jurisdicţie supremă asupra Bisericii universale; şi este capul vizibil al Bisericii. Lucrul acesta rămâne valabil pentru orice ocupant legitim al scaunului papal. Învăţăturile din istorie proclamate de papi cu autoritatea lor dogmatică (precum conciliul Tridentin, Conciliul din Florenţa, sau o bulă papală solemnă despre credinţă, etc.) constituie depozitul credinţei – învăţăturile neschimbătoare pe care catolicii trebuie să le respecte, şi pe care se bazează în ceea ce priveşte păstrarea credincioasă a Scripturii şi Tradiţiei. Papalitatea nu înseamnă că Biserica va avea un papă adevărat tot timpul, după cum arată istoria Bisericii şi mai mult de 200 de perioade sedevacante, şi nici nu înseamnă că e imposibil ca un antipapă să domnească din Roma, după cum a fost cazul antipapei Anacletus al II-lea care a domnit din Roma între 1130-1138, şi după cum este cazul şi astăzi.

Foarte puțini se mântuiesc.

Trebuie de asemenea înțeles că puțini se mântuiesc. Domnul nostru Isus Cristos a revelat că drumul spre Rai este îngust și puțini îl găsesc, în timp ce drumul spre Iad este lat și ales de majoritatea (Mt. 7:13)

Matei 7:13 – “Intrați pe poarta strâmtă, pentru că largă este poarta și lată calea ce duce spre pieire și mulți sunt cei care intră pe ea. Cât de strâmtă este poarta și cât de îngustă calea care duce la viață! Și puțini sunt cei care o găsesc.

Luca 13:24 – “Străduiți-vă să intrați pe poarta cea strâmtă, căci vă spun, mulți vor căuta să intre și nu vor putea.

Scriptura învață și că aproape întreaga lume se află în întuneric, atât de mult încât Satan este numit chiar “prințul” (Ioan 12:31) și “dumnezeul” (2 Cor. 4:3) acestei lumi.

1 Ioan 5:19 – “Știm că suntem de la Dumnezeu și că lumea întreagă zace sub puterea celui rău.

Este realitatea tristă a istoriei că majoritatea oamenilor din lume sunt de rea voință și nu vor adevărul. De aceea majoritatea lumii se află în întuneric și pe drumul spre pierzanie. La fel a fost încă de la început. La fel a fost când doar opt suflete (Noe și familia lui) au scăpat de mânia lui Dumnezeu în potopul care a acoperit întregul pământ, și când israeliții l-au respins pe Dumnezeu și au căzut în idolatrie în repetate rânduri.

Adevărul este că pentru cei care cu adevărat cred în Dumnezeu, acceptă întregul Său adevăr (Credința Catolică), nu-l compromit și vor să facă ceea ce e bine, nu este greu să ajungă în Rai. Cum a spus Cristos, “Jugul meu este dulce, iar povara mea este ușoară” (Mt. 11:30). Motivul pentru care atât de puțini reușesc, nu este pentru că e greu, ci pentru că ei refuză să creadă lucrurile simple și ușoare pe care Cristos le-a revelat, și refuză să facă lucrurile simple și ușoare pe care le-a poruncit. Cei care fac ceea ce vrea Dumnezeu și cred ceea ce El a spus realizează că sunt mult mai fericiți decât erau înainte.

Însă adevărul trist este că aproape toți oamenii sunt de rea voință. De aceea sfinții și doctorii Bisericii au predicat în mod constant că doar un procent foarte mic dintre oameni se mântuiesc. De fapt, sfinții și doctorii Bisericii, chiar și în timpul veacurilor de Credință, au învățat că majoritatea catolicilor adulți se osândesc.

Sf. Leonard de Port Maurice [1676-1751 d.Cr.], despre câți de puțini se mântuiesc: “După ce a consultat toți teologii și a studiat atent chestiunea, el [Suarez] a scris, ‘Cel mai comun sentiment care este ținut este că, dintre creștini [catolici], există mai mult suflete osândite decât suflete predestinate.‘ Adăugați autoritatea părinților greci și latini la cea a teologilor, și veți găsi că aproape toți spun același lucru. Acesta este sentimentul sfântului Teodor, sfântului Vasile, sfântului Efrem, sfântului Ioan Gură de Aur. Mai mult decât atât, potrivit lui Baronius, a fost o opinie comună între părinții greci că acest adevăr a fost revelat în mod explicit sfântului Simeon Stâlpnicul și că după această revelație, pentru a-și asigura mântuirea a decis să trăiască stând pe un pilon timp de patruzeci de ani, expus la intemperii, un model de pocăință și sfințenie pentru toți. Să consultăm acum părinții latini. Îl veți auzi pe sfântul Grigore spunând clar ‘Mulți ajung la credință, dar puțini la împărăția cerească.’ Sfântul Anselm declară, ‘Puțini sunt cei care se mântuiesc.’ Sfântul Augustin afirmă chiar mai clar, ‘De aceea, în comparație cu cei care se osândesc, puțini se mântuiesc.’ Însă, cel mai înfricoșător este sfântul Ieronim. La sfârșitul vieții sale, în prezența discipolilor săi, a vorbit aceste cuvinte înfricoșătoare: ‘Din o sută de mii de persoane a căror viață a fost mereu rea, abia dacă vei găsi unul care este demn de indulgență.’ “

Când sfântul Leonard de Port Maurice folosește termenul “creștin”, el se referă la catolici, nu la eretici. De ce și majoritatea catolicilor ajung în iad? “Spovezile rele osândesc majoritatea creștinilor” (sf. Tereza de Avila). Sfântul Leonard repetă învățătura consecventă a părinților și doctorilor: majoritatea catolicilor adulți (nici măcar nu a inclus lumea necatolică) se osândesc. Dacă acesta era sentimentul despre mântuirea catolicilor în veacurile de credință, ce ar spune astăzi? Dacă ai probleme cu acceptarea realităților prezentate pe acest site deoarece “este prea greu de crezut că atât de mulți oameni ar putea să se afle în greșeală și să se înșele”, gândește-te la învățătura Domnului nostru și a sfinților de mai sus. Gândește-te cu cât mai mult este valabilă această învățătură în zilele noastre:

“Lucia a găsit-o pe Jacinta stând singură, nemișcată și foarte meditativă, privind în gol. ‘Jacinta, la ce te gândești?’ ‘La războiul care va veni. Atât de mulți oameni vor muri. Și aproape toți dintre ei vor ajunge în Iad. ” (Our Lady of Fatima, p. 94; p. 92 în unele versiuni)

Jacinta de Fatima, care a avut viziuni ale evenimentelor viitoare, a spus că dintre cei care vor muri în Al doilea război mondial, aproape toți vor ajunge în Iad.

Sf. Anselm: “Dacă vrei să fii sigur că te vei număra printre cei aleși, depune eforturi să fii unul dintre cei puțini, nu dintre cei mulți. Și dacă vrei să fii foarte sigur de mântuirea ta, depune eforturi să fii printre cei puțini dintre cei puțini… Nu urma marea majoritate a omenirii, ci urmează-i pe cei care intră pe calea cea strâmtă, care renunță la lume, care se dau rugăciunii, și care nu-și relaxează eforturile vreodată, zi sau noapte, pentru ca să obțină fericirea veșnică.” (Pr. Martin Von Cochem, The Four Last Things, p. 221.)

Act de căință:

Treimea divina Trinitate

Sfânta Treime – Un singur Dumnezeu

Doamne Dumnezeul meu, mă căiesc din toată inima de toate păcatele mele şi le urăsc mai mut decât orice lucru, pentru că prin ele am pierdut harul tău şi împărăţia cerurilor şi m-am făcut vrednic de pedeapsa veşnică a Iadului. Dar mai mult mă căiesc pentru că păcătuind te-am mâniat pe tine, Părintele meu, Mântuitorul meu şi Dumnezeul Meu, atât de mare şi bun. Pentru aceasta mă hotărăsc cu ajutorul harului tău să nu mai păcătuiesc şi să fug de orice prilej de păcat. Amin