Ereziile documentului conciliului Vatican II Gaudium et Spes Constituţia privind Biserica în lumea contemporană

 

 Documentul Vatican II, Gaudium et Spes # 22: “Căci, prin întrupare, însuşi Fiul lui Dumnezeu s-a unit, într-un fel, cu orice om. A lucrat cu mâini omeneşti, a gândit cu minte omenească, a voit cu voinţă omenească, a iubit cu inimă omenească.”105

Una dintre cele mai frecvent repetate erezii ale sectei Vatican II este ideea că, prin Întruparea Sa, Cristos s-a unit cu fiecare om.  Vatican II vorbeşte despre o unire între Cristos şi fiecare om, care, potrivit Vatican II, rezultă din Întruparea însăşi.  Ioan Paul al II-lea a luat ştafeta acestei erezii şi a fugit cu ea cu toată viteza înainte spre consecinţa logică – mântuirea universală.

 Ioan Paul al II-lea, Redemptor Hominis (# 13), 4 Mar. 1979: “Domnul Cristos a indicat această cale mai ales când, pentru a folosi cuvintele Conciliului, ‘prin întrupare, Fiul lui Dumnezeu s-a unit într-un fel cu fiecare om.’ (Gaudium et Spes, 22.).”106

 Ioan Paul al II-lea, Redemptor Hominis (# 13), 4 Mar. 1979: “Este vorba despre fiecare om în parte, pentru că fiecare a fost inclus în misterul Mântuirii, iar  Isus Cristos s-a unit cu fiecare, pentru totdeauna, prin acest mister.”107

Vom analiza mai mult în Secţiunea 16 învăţătura lui Ioan Paul al II-lea în această privinţă. Ideea că în Întrupare Dumnezeu s-a unit cu fiecare om este falsă şi eretică.  Nu există vreo unire între Isus Cristos şi fiecare om, care să rezulte din Întruparea însăşi.

Întregul scop al Bisericii catolice este de a uni omenirea cu Isus Cristos.  Acest lucru se realizează prin intermediul Credinţei şi botezului.  Dacă unirea dintre Isus Cristos şi întreaga omenire a avut loc la Întrupare, atunci Biserica nu are vreo valoare şi este de fapt fără rost.  La fel ar trebui spus şi despre Răstignire, Înviere, cele şapte Sacramente, etc., căci ele, potrivit Vatican II şi Ioan Paul al II-lea, sunt toate fără importanţă în a uni omenirea cu Isus Cristos.  În acest sistem, Răstignirea lui Cristos, prin care lumea a fost cu adevărat răscumpărată şi i-a fost dată şansa de a fi mântuită, devine în schimb doar un semn al unirii dintre Cristos şi fiecare om, unire care deja există şi a existat de la Întrupare.  Atunci, Răscumpărarea nu mai are valoare mântuitoare.  Se poate vedea că în acest sistem întreaga doctrină catolică este simultan lepădată.

Această doctrină Vatican II, care a fost repetată şi extinsă de Ioan Paul al II-lea de nenumărate ori, este de fapt mai rea decât doctrina eretică a lui Martin Luther. Luther, eretic mare cum era el, cel puţin credea că pentru a fi unit cu Isus Cristos, omul trebuia să aibă credinţă în Crucea lui Isus Cristos.  Însă potrivit doctrinei Vatican II şi Ioan Paul al II-lea, credinţa în Crucea lui Isus Cristos este inutilă, deoarece omenirea deja a fost unită cu Isus “pentru totdeauna” (Ioan Paul II, Redemptor Hominis, 13).  Sperăm că cititorul poate vedea răul enorm care se află în spatele declaraţiei Constituţiei Vatican II Gaudium et Spes #22.

Vom cita acum dogmele catolice care arată că unirea dintre omenirea păcătoasă şi Cristos este înfăptuită doar prin Credinţă şi botez; păcatul strămoşesc nu este remis în alt mod.

Papa Eugen al IV-lea, Conciliul din Florenţa, Sesiunea 11, 4 Feb. 1442, “Cantate Domino”: “În ceea ce priveşte copiii, deoarece pericolul de moarte este adesea prezent şi singurul remediu disponibil pentru ei este sacramentul Botezului, prin care sunt smulşi din stăpânirea diavolului şi adoptaţi în calitate de copii ai lui Dumnezeu…”108

Papa Pius al XI-lea, Quas Primas (# 15), 11 Dec. 1925: “Într-adevăr, această împărăţie este prezentată în Evanghelii ca atare, în care oamenii se pregătesc să intre făcând pocăinţă; în plus, ei nu pot intra decât prin credinţă şi botez, care, deşi un rit extern, semnifică şi efectuează o regenerare interioară.”109

De asemenea, uniunea cu Isus Cristos poate fi pierdută prin separarea de Biserică, ceva ce Vatican II nu se deranjează să menţioneze.

Papa Leon al XIII-lea, Satis Cognitum (# 5), 29 Iun. 1896: “Cine se separă de Biserică este unit cu o adulteră.  Acela s-a tăiat de promisiunile Bisericii; cel care părăseşte Biserica lui Cristos nu poate ajunge la recompensele lui Cristos.”110

În afară de erezia din Gaudium et Spes #22, sunt şi alte erezii în Gaudium et Spes care trebuie menţionate. Gaudium et Spes învaţă că este onestă contracepţia.

 Documentul Vatican II, Gaudium et spes # 51: “Conciliul ştie că soţii, în strădania lor de a-şi orândui armonios viaţa conjugală, sunt adesea stingheriţi de unele condiţii ale vieţii de azi şi pot ajunge în situaţii în care numărul copiilor nu poate fi sporit, cel puţin pentru o vreme, iar trăirea unei iubiri fidele şi deplina comuniune de viaţă se menţin cu mare greutate.”111

 Documentul Vatican II, Gaudium et Spes # 52: “Experţii în ştiinţe, mai ales biologice, medicale, sociale şi psihologice, pot aduce o mare contribuţie la binele căsătoriei şi al familiei şi pentru pacea conştiinţelor dacă, printr-o coordonare a studiilor, se vor strădui să elucideze tot mai profund diferitele condiţii care favorizează o regularizare onestă a procreării umane.”112

 Documentul Vatican II, Gaudium et Spes # 87: Căci, în virtutea dreptului inalienabil al omului la căsătorie şi la procreare, decizia cu privire la numărul copiilor de adus pe lume depinde de dreapta judecată a părinţilor şi nu poate fi în nici un fel lăsată la discreţia autorităţii publice… Pe lângă aceasta, trebuie ca populaţiile să fie în mod judicios informate asupra progreselor ştiinţifice realizate în căutarea metodelor care să-i ajute pe soţi în problema reglementării naşterilor, atunci când valoarea respectivelor metode este constatată, iar concordanţa lor cu morala, un lucru sigur.”113

Aici Vatican II învaţă că poate fi onestă contracepţia şi cuplurile pot alege numărul de copii care să se nască. Acest lucru este contrar legii naturale. Dumnezeu este autorul vieţii. Nu este permis ca vreo fiinţă umană să încalce (controlând naşterea şi limitând numărul familiei) voia lui Dumnezeu de a aduce o nouă viaţă pe lume. Contracepţia nu este permisă vreodată, indiferent dacă se realizează prin metode aşa-numite “naturale” sau artificiale. A se vedea secţiunea din această carte care vorbeşte de planificarea familială naturală, pentru mai multe pe această temă (Secţiunea 42).

Trecând mai departe, ajungem la adorarea omului de către Vatican II.

 Documentul Vatican II, Gaudium et Spes # 26: “În acelaşi timp, însă, creşte conştiinţa deosebitei demnităţi a persoanei umane, superioară tuturor lucrurilor şi având drepturi şi îndatoriri universale şi inviolabile.”114

 Documentul Vatican II, Gaudium et Spes # 12: “Credincioşi şi necredincioşi, oamenii sunt aproape unanimi în părerea că tot ce există pe pământ trebuie referit la om ca la centrul şi culmea sa.”115

Aceasta este blasfemie.  Dacă tot ce există pe pământ trebuie referit la om ca la centrul şi culmea sa, înseamnă că totul trebuie măsurat după legea omului, nu a lui Dumnezeu. Înseamnă că pentru toate intenţiile şi scopurile omul este de fapt Dumnezeu – totul trebuie să fie referit la el. Omul a fost pus în locul lui Dumnezeu.

 conciliul-vatican-ii_e2_4

Vatican II

Înapoi la fișierul principal despre Vatican II

__________________________

105 Conciliul Ecumenic Vatican II, Editura ARCB, Bucureşti – 1999, p. 374.
106 Enciclice/Ioan Paul al II-lea, Editura ARCB, Bucureşti – 2008, p. 28.
107 Enciclice/Ioan Paul al II-lea, Editura ARCB, Bucureşti – 2008, p. 29.
108 Decrees of the Ecumenical Councils, ediţie în engleză, vol. 1, p. 576.
109 Denzinger 2195 , ediţie în engleză; The Papal Encyclicals, ediţie în engleză, vol. 3 (1903-1939), p. 274.
110 The Papal Encyclicals, ediţie în engleză, vol. 2 (1878-1903), p. 391.
111 Conciliul Ecumenic Vatican II, Editura ARCB, Bucureşti – 1999, p. 398.
112 Conciliul Ecumenic Vatican II, Editura ARCB, Bucureşti – 1999, p. 400.
113 Conciliul Ecumenic Vatican II, Editura ARCB, Bucureşti – 1999, p. 430-431.
114 Conciliul Ecumenic Vatican II, Editura ARCB, Bucureşti – 1999, p. 337.
115 Conciliul Ecumenic Vatican II, Editura ARCB, Bucureşti – 1999, p. 366.