Obiecția 5): Biserica nu poate exista fără un papă, sau cel puțin nu poate exista 40 de ani fără un papă, așa cum spun cei care țin poziția sedevacante…

Răspuns: Biserica a existat ani de zile fără un papă, și face aceasta de fiecare dată când un papă moare. Biserica a înregistrat interregnum papal (adică, perioadă fără un papă) de peste 200 de ori, în diferite ocazii din istoria Bisericii. Cel mai lung interregnum papal (înainte de apostazia Vatican II) a fost între papa sf. Marcelin (296-304) și papa sf. Marcel (308-309). A durat mai mult de trei ani și jumătate.36 Mai mult decât atât, teologii învață că Biserica poate exista chiar și decenii fără un papă.

PR. EDMUND JAMES O’REILLY ZDROBEȘTE PRINCIPALUL ARGUMENT AL CELOR CARE ATACĂ POZIȚIA SEDEVACANTE, DESPRE DURATA UNUI INTERREGNUM PAPAL (PERIOADĂ FĂRĂ UN PAPĂ), ÎNVĂȚÂND CĂ BISERICA POATE EXISTA DECENII FĂRĂ UN PAPĂ

Pr. Edmund James O’Reilly a fost un teolog eminent ce a trăit în perioada Conciliului Vatican I. Scriind după Conciliul Vatican I și definițiile acestuia despre perpetuitatea funcției papale, el a învățat că Dumnezeu ar fi putut să lase Biserica fără un papă timp de peste 39 de ani – de exemplu, în timpul întregii durate a Marii schisme occidentale (1378-1417). Iată un citat din discuția pr. O’Reilly despre Marea schismă occidentală:

“Ne-am putea opri aici să întrebăm ce trebuie spus despre poziţia din acel timp a celor trei pretendenţi şi drepturile lor cu privire la papalitate. În primul rând, a fost în tot intervalul, de la moartea lui Grigore al XI-lea în 1378, un papă – desigur, cu excepţia intervalelor dintre morţi şi alegeri, care au umplut posturile vacante astfel create. Spun că a fost în fiecare moment un papă cu adevărat împuternicit cu demnitatea de vicar al lui Cristos şi cap al Bisericii, indiferent de opiniile care ar putea exista între mulţi cu privire la autenticitatea sa; nu că un interregnum care să acopere întreaga perioadă ar fi fost imposibil sau în contradicţie cu promisiunile lui Cristos, căci aşa ceva nu este în vreun fel dovedit, ci că, de fapt, nu a fost un asemenea interregnum.”37

Pr. O’Reilly spune că un interregnum (o perioadă fără un papă) care să acopere întreaga perioadă a Marii schisme occidentale nu este în vreun fel incompatibil cu promisiunile lui Cristos despre Biserica Sa. Perioada despre care pr. O’Reilly vorbeşte a început în 1378 odată cu moartea papei Grigore al XI-lea şi s-a încheiat în esenţă în 1417 odată cu alegerea papei Martin al V-lea. Acesta ar fi un interregnum (perioadă fără un papă) de 39 de ani. Iar pr. O’Reilly a fost unul dintre cei mai eminenți teologi ai secolului 19.

Este evident că pr. O’Reilly este de partea celor care, respingând pe antipapii Vatican II novus ordo, recunosc posibilitatea unui post al Sfântului Scaun vacant pe termen lung. De fapt, la pagina 287 a cărţii sale, pr. O’Reilly dă acest avertisment profetic:

“Marea schismă din occident îmi sugerează o reflecţie care iau libertatea de a o exprima aici.  Dacă această schismă nu ar fi avut loc, ipoteza ca un asemenea lucru să aibă loc ar părea multora himerică [absurdă]. Ar spune că aşa ceva nu se poate; Dumnezeu nu ar permite ca Biserica să ajungă într-o situaţie atât de nefericită.  Erezii ar putea răsări şi să se răspândească şi să dureze dureros de mult, prin vina şi spre pieirea autorilor şi complicilor lor, spre necazul mare şi al credincioşilor, amplificat de persecuţii în multe locuri unde dominanţi erau eretici. Dar că nu se poate ca adevărata Biserică să rămână între treizeci şi patruzeci de ani fără un cap bine stabilit şi reprezentant al lui Cristos pe pământŞi totuşi s-a întâmplat; şi nu avem vreo garanţie că nu se va mai întâmpla din nou, deşi am putea spera cu ardoare altfel. Concluzia pe care vreau s-o scot în evidenţă este că nu trebuie să ne grăbim să ne pronunţăm despre ceea ce Dumnezeu ar putea permite. Ştim cu certitudine absolută că El îşi va îndeplini promisiunile… Am putea de asemenea să avem încredere că va face mult mai mult decât ceea ce s-a angajat să facă prin promisiunile Sale. Am putea privi înainte cu urale probabilitatea de scutire pe viitor de la unele din problemele şi necazurile care s-au întâmplat în trecut.

Însă noi, sau urmaşii noştri în generaţiile viitoare de creştini, poate vom vedea rele şi mai ciudate decât cele din trecut, chiar şi înainte de imediata apropiere a acelei mari stârniri a tuturor lucrurilor de pe pământ care va preceda ziua judecăţii. Nu pretind să fac profeţii, şi nici nu pretind să văd năzdrăvănii nefericite, despre care nu am cunoştinţă în vreun fel.  Tot ce doresc să transmit este că situaţiile neprevăzute cu privire la Biserică, nu excluse de promisiunile divine, nu pot fi considerate ca fiind practic imposibile doar pentru că ar fi teribile şi dureroase într-un grad foarte ridicat.”38

Prin acest punct excelent, pr. O’Reilly explică faptul că dacă Marea schismă occidentală nu ar fi avut loc, oamenii ar fi spus că o asemenea situaţie (trei pretendenți la papalitate în același timp cu niciun cap clar stabilit timp de decenii) este imposibilă – la fel ca și cei de azi care spun că “teza” sedevacante este imposibilă, chiar dacă datele care o dovedesc sunt adevărate.

Marea schismă occidentală a avut loc, spune pr. O’Reilly, și nu avem nicio garanție că lucruri mai rele (care nu sunt excluse de promisiunile divine) nu se vor întâmpla. Nu este nimic contrar indefectibilității Bisericii catolice în a spune că nu am avut un papă de la moartea papei Pius al XII-lea în 1958. Însă totul este contrar indefectibilității, în a afirma că papi adevărați ar putea promulga Vatican II, să susțină oficial religii false și păgâne, să promulge protestanta nouă liturghie, și să țină că necatolicii nu trebuie să se convertească pentru mântuire. Prin faptul că a lăsat Biserica fără un papă pentro o perioadă lungă a Marii apostazii, Dumnezeu a pedepsit genereția noastră din cauza răutății din lume.

Profeţie a sfântului Nicolae de Flue (1417-1487): “Biserica va fi pedepsită pentru că majoritatea membrilor ei, de rang mic şi mare, vor deveni atât de pervertiţi. Biserica se va scufunda adânc şi mai adânc până când va părea în cele din urmă că a dispărut, şi că succesiunea lui Petru şi a celorlalţi apostoli s-a sfârşit.  Însă după aceasta, ea va fi victorios înălţată, în faţa tuturor celor care se îndoiesc.” 39

Înapoi la secțiunea principală despre răspunsuri

___________________________

36 Denzinger 51-52e, ediţie în engleză,; Warren H. Carroll, A History of Christendom, ediţie în engleză, Vol. 1 (The Founding of Christendom), p. 494; J.N.D. Kelly, Oxford Dictionary of Popes, Oxford University Press, 2005, p. 25.
37 Fr. Edmund James O’Reilly, The Relations of the Church to Society – Theological Essays, ediţie în engleză, 1882.
38 Fr. O’Reilly, The Relations of the Church to Society – Theological Essays, ediţie în engleză, p. 287.
39 Yves Dupont, Catholic Prophecy, ediţie în engleză,  Rockford, IL: Tan Books, 1973, p. 30.