Obiecția 2): Cu ce autoritate faceți aceste judecăți? Folosirea dvs. a declarațiilor dogmatice este interpretare privată

Răspuns: Autoritatea pe care un catolic o are pentru a determina că ereticii nu sunt membri ai Bisericii este dogma catolică. Dogma catolică ne învață că cei care se depărtează de Credință sunt considerați străini față de Biserică.

Papa Leon al XIII-lea, Satis Cognitum (# 9), 29 Iun. 1896: “Practica Bisericii a fost mereu aceeaşi, după cum este arătat de învăţătura unanimă a părinţilor [Bisericii], care priveau mereu ca fiind în afara comuniunii catolice, ŞI STRĂIN FAŢĂ DE BISERICĂ, PE ORICINE S-AR FI DEPĂRTAT ORICÂT DE PUŢIN DE LA ORICE PUNCT DE DOCTRINĂ PROCLAMAT DE MAGISTERIUL EI AUTORITAR.”7

Mai mult decât atât, a afirma că cei care aderă la această dogmă catolică se angajează în interpretare privată, așa cum afirmă cei care aduc această obiecție, înseamnă să afirmi exact ceea ce papa sf. Pius al X-lea a condamnat în expunerea sa împotriva moderniștilor.

Papa sf. Pius al X-lea, Lamentabile, Erorile moderniștilor, 3 Iul. 1907, #22: “Dogmele pe care Biserica le proclamă ca revelate nu sunt adevăruri venite din cer, ci sunt un fel de interpretare a lucrurilor religioase, pe care mintea umană printr-un efort laborios le-a pregătit pentru sine.”- Condamnat 8

Papa sf. Pius al X-lea, Lamentabile, Erorile moderniștilor, 3 Iul. 1907, #54: “Dogmele, sacramentele, ierarhia, în măsura în care se referă la noțiune și realitate, nu sunt altceva decât interpretări și evoluția inteligenței creștine, care au crescut și perfecționat micul germen latent în Evanghelie.”- Condamnat 9

A se observa, este condamnată ideea că dogmele sunt interpretări. Însă această obiecție exact asta afirmă, indiferent dacă cei care o aduc recunosc sau nu. Ei spun că a aplica adevărul unei dogme este “interpretare privată”. Un alt lucru care dezminte această obiecție este faptul că, în Decretul despre sacramentul preoției, Conciliul Tridentin a declarat solemn: canoanele dogmatice sunt pentru utilizarea tuturor credincioșilor.

Papa Pius al IV-lea, Conciliul Tridentin, Sesiunea 13, Capitolul 4: “Acestea sunt lucrurile despre care, în general, părutu-s-a bine sfântului conciliu să învețe credincioșii lui Cristos cu privire la sacramentul preoției. A hotărât totodată să condamne părerile contrare, în canoane definite și adecvate, în felul următor, astfel încât toți, făcând uz de regula de credință, cu ajutorul lui Cristos, să poată fi capabili să recunoască mai ușor adevărul catolic în mijlocul întunericului adus de atât de multe erori.”10

Cuvântul “canon” (în limba greacă: kanon) înseamnă trestie, o tijă sau bară dreaptă; un băț de măsurare; ceva utilizat pentru a determina, hotărî, sau măsura. Conciliul Tridentin declară infailibil că ale sale canoane sunt instrumente de măsurare pentru toțiastfel încât ei, făcând uz de aceste reguli de credință, să poată recunoaște și apăra adevărul în mijlocul întunericului! Această declarație foarte importantă spulberă afirmația celor care spun că folosirea dogmelor pentru a dovedi anumite puncte este “interpretare privată”. Autoritatea tuturor celor care ajung la aceste concluzii corecte este dogma catolică.

Papa Grigore al XVI-lea, Mirari Vos (# 7), 15 Aug. 1832: “…nimic din lucrurile hotărâte nu trebuie să fie diminuat; nimic schimbat; nimic adăugat; ci trebuie să fie păstrate atât în privința exprimării cât și înțelesului.”11

Înapoi la secțiunea principală despre răspunsuri

___________________________

7 The Papal Encyclicals, ediţie în engleză, by Claudia Carlen, Raleigh: The Pierian Press, 1990,Vol. 2 (1878-1903), p. 393.
8   Denzinger 2022, ediţie în engleză.
9   Denzinger 2054, ediţie în engleză.
10 Denzinger 960, ediţie în engleză.
11 The Papal Encyclicals, ediţie în engleză, Vol. 1 (1740-1878), p. 236.