Antipapi (Falşi papi) din istorie

antipapa Ioan al XXIII leaBaldassare Cosa (antipapa Ioan al XXIII-lea din timpul Marii schisme occidentale) 1410–1415

Pentru a înţelege ceea ce Dumnezeu ar putea permite să se întâmple în zilele de pe urmă, trebuie să înţelegem învăţătura catolică despre papalitate şi să privim câteva exemple din istoria Bisericii despre lucruri permise de Dumnezeu să aibă loc cu privire la papalitate. Este realitate a istoriei, a Scripturii şi a Tradiţiei că Domnul nostru Isus Cristos a întemeiat Biserica Sa universală (Biserica catolică) pe sf. Petru.

Matei 16:18-19 – “Şi eu îţi zic: tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi Biserica mea şi porţile iadului nu o vor birui. Ţie îţi voi da cheile împărăţiei cerurilor: ceea ce vei lega pe pământ va fi legat în ceruri, iar ceea ce vei dezlega pe pământ va fi dezlegat în ceruri.”

Domnul nostru l-a făcut pe sf. Petru primul papă, încredinţându-i întreaga Sa turmă, şi i-a dat autoritate supremă în Biserica universală a lui Cristos.

Ioan 21:15-17 – “Isus i-a spus lui Simon Petru: Simon, fiul lui Iona, mă iubeşti mai mult decât aceştia? El i-a zis: Da, Doamne, tu ştii că te iubesc. El i-a spus: Paşte mieluşeii Mei.  El i-a zis iarăşi, a doua oară: Simon, fiul lui Iona, mă iubeşti? El i-a spus: Da, Doamne, tu ştii că te iubesc. I-a zis: Paşte oiţele Mele.  I-a zis a treia oară: Simon, fiul lui Iona, mă iubeşti?  Petru s-a întristat pentru că i-a zis a treia oară: Mă iubeşti? şi i-a spus: Doamne, tu ştii toate, tu ştii că te iubesc. Isus i-a zis: Paşte oile Mele.”

Însă în istoria de 2000 de ani a Bisericii catolice, au fost peste 40 de antipapi. Un antipapă este un episcop care pretinde că este papă, însă nu a fost canonic ales ca episcop al Romei (i.e., ca pontif suprem). Iată o listă cu cei 42 de antipapi cu care Biserica a avut de-a face înainte de Vatican II:

1. Sf. Hippolytus (reconciliat cu papa sf. Pontian; a murit ca martir al Bisericii), 217–235

2. Novațian, 251–258

3. Felix al II-lea (confundat cu un martir care a purtat același nume, considerat papă până de curând), 355–365

4. Ursicinus (Ursinus), 366–367

5. Eulalius, 418–419

6. Laurențius, 498–499, 501–506

7. Dioscorus (legitim poate ca oponent al lui Bonifaciu al II-lea însă a murit la 22 de zile după alegere), 530

8. Theodor (al II-lea) (oponent al antipapei Pascal şi al papei Sergius I), 687

9. Pascal (I) (oponent al antipapei Theodor şi al papei Sergius I), 687

10. Theofilact, 757

11. Constantin al II-lea, 767–768

12. Filip (l-a înlocuit pe antipapa Constantin al II-lea pentru o zi, după care s-a reîntors la mănăstirea sa), 768

13. Ioan al VIII-lea, 844

14. Anastasius al III-lea Bibliothecarius, 855

15. Cristofer, 903–904

16. Bonifaciu al VII-lea, 974, 984–985

17. Ioan Filagatto (Ioan al XVI-lea), 997–998

18. Grigore al VI-lea, 1012

19. Silvestru al III-lea, 1045

20. Ioan Mincius (Benedict al X-lea), 1058–1059

21. Pietro Cadalus (Honorius al II-lea), 1061–1064

22. Guibert de Ravenna (Clement al III-lea), 1080 & 1084–1100

23. Teodoric, 1100–1101

24. Adalbert, 1101

25. Maginulf (Silvestru al IV-lea), 1105–1111

26. Maurice Burdanus (Grigore al VIII-lea), 1118–1121

27. Tebaldus Buccapecuc (Celestin al II-lea) (legitim însă a cedat în faţa oponentului Honorius al II-lea, iar după aceea a fost considerat antipapă), 1124

28. Pietro Pierleoni (Anacletus al II-lea), 1130–1138

29. Gregorio Conti (primul Victor al IV-lea), 1138

30. Ottavio di Montecelio (al doilea Victor al IV-lea), 1159–1164

31. Guido di Crema (Pascal al III-lea), 1164–1168

32. Giovanni de Struma (Callixtus al III-lea), 1168–1178

33. Lanzo de Sezza (Inocenţiu al III-lea), 1179–1180

34. Pietro Rainalducci (Nicolae al V-lea), antipapă în Roma, 1328–1330

35. Robert de Geneva (Clement al VII-lea), antipapă al liniei Avignon, 20 Septembrie 1378 – 16 Septembrie 1394

36. Pedro de Luna (Benedict al XIII-lea), antipapă al liniei Avignon, 1394–1423

37. Pietro Filarghi Alexandru al V-lea, antipapă al liniei Pisa, 1409–1410

38. Baldassare Cosa (Ioan al XXIII-lea), antipapă al liniei Pisa, 1410–1415

39. Gil Sánchez Muñoz (Clement al VIII-lea), antipapă al liniei Avignon, 1423–1429

40. Bernard Garnier (primul Benedict al XIV-lea), antipapă al liniei Avignon, 1425–c. 1429

41. Jean Carrier (al doilea Benedict al XIV-lea), antipapă al liniei Avignon, 1430–1437

42.  Ducele Amadeus al VIII-lea de Savoia (Felix al V-lea), 5 Noiembrie 1439 – 7 Aprilie 1449 (Wikipedia, Enciclopedia liberă)

Unul dintre cele mai notorii cazuri din istoria Bisericii a fost acela al antipapei Anacletus al II-lea, care a domnit în Roma din 1130 până în 1138. Anacletus fusese ales necanonic după ce Inocenţiu al II-lea, adevăratul papă, fusese deja ales. În ciuda alegerii sale invalide şi necanonice, antipapa Anacletus al II-lea a preluat controlul Romei şi sprijinul majorităţii colegiului cardinalilor. Anacletus căpătase sprijinul aproape întregului oraş al Romei, până când adevăratul papă a preluat controlul oraşului în 1138. (Enciclopedia Catolică, “Anacletus,” ediţie în limba engleză, vol. 1, 1907, p. 447.)

Trebuie să analizăm acum marea schismă occidentală pentru a vedea ceea ce Dumnezeu a permis în istoria Bisericii şi astfel ce ar putea permite în timpul marii apostazii.

Tradus din cartea Adevărul despre ce s-a întâmplat de fapt cu Biserica Catolică după Vatican II [The Truth about What Really Happened to the Catholic Church after Vatican II]

Înapoi la secțiunea principală despre ce s-a întâmplat de fapt cu Biserica Catolică